Unele femei nu pot sta fara

Pare uimitoare capacitatea unor femei de a-si face o noua relatie, imediat dupa o despartire, un divort sau chiar in urma decesul partenerului.

Ciudata e si reactia celorlalti fata de o schimbare atat de brusca. Stiu ca abia s-a despartit, indiferent care a fost motivul si, imediat, vad ca si-a gasit pe altcineva. Mai rau “da” atunci cand abia i-a murit sotul si ea, gata, in bratele altcuiva. Lumea incepe sa o blameze si sa o judece, fara sa se gandeasca macar o secunda cum e sa fi in locul ei.

Chiar, cum o fi viata unei astfel de femei? Ia sa facem cateva mici scenarii:

1. Au fost fericiti si au trait multi ani impreuna, impliniti, cu o familie frumoasa. Deci, disparitia lui din cadru nu poate fi decat o trauma, o durere care se va vindeca foarte greu. Fie ca a plecat la alta, ori ca a murit, ea e aproape la fel de distrusa. O sa mai aiba vreodata incredere in alt barbat? O sa mai vrea pe altcineva alaturi de ea? Poate ca da.

2. Nu au fost prea fericiti impreuna, dar au avut acolo o familie si multi ani dusi in spate. Ei, asta ar putea sa insemne ca ea regreta, insa nu vede de ce n-ar putea sa mai incerce odata. Cine stie?!? Poate ca gaseste pe altcineva care sa o faca fericita asa cum a visat ea. E ceva rau in asta?!?

3. El i-a facut viata un calvar si toti anii traiti impreuna nu au fost decat un chin. In cazul acesta, clar ea se simte eliberata, rasufla usurata si, daca mai are pofta de viata, vrea inca sa cunoasca fericirea (in acceptiunea ei) si o sa fie dispusa sa caute un alt partener.

4. S-au iubit foarte mult insa viata impreuna nu a fost decat un sir de probleme, neajunsuri si sacrificii. Asta e scenariul acelor tineri care se iau din dragoste, fara sa se gandeasca la viitor si pleaca in viata cu mijloace foarte sarace. O despartire de un om care te tragea in jos, alaturi de care nu te mai puteai bucura nici macar de momentele de intimitate nu poate fi simtita decat tot ca pe o eliberare. De ce sa ne chinuim impreuna? Cine stie, poate separat o sa fie altfel; o sa avem mai mult noroc alaturi de altcineva...

5. Ea a fost cea tot timpul nemultumita si nefericita. S-a casatorit cu el de foarte tanara, mai mult fortata de imprejurari si impinsa de la spate de parinti. Au incercat in fel si chip sa fie fericiti, insa tot ce ii putea oferi el nu era indeajuns, oricate eforturi ar fi facut. Probabil ca ea si-a dorit aceasta despartire si chiar a planuit-o indelung. Mai mult ca sigur ca va voi sa aiba o noua ocazie, in care ea sa fie cea care alege si hotaraste, fara nici un fel de presiuni externe.

Si putem continua asa la nesfarsit. Ideea e ca oricat de fericita sau nefericita ar fi o femeie dupa o astfel de despartire sau de pierdere, ea are totusi viata inainte si nu e musai sa ramana singura.

Dupa ce ai trait o perioada indelungata, 20-30 de ani, alaturi de un barbat, este foarte posibil sa nici nu poti accepta sa ramai singura. Ideea in sine te sperie si iti creaza anxietate. Cu cat perioada a fost mai mare, cu atat obisnuinta dar chiar si dependenta de celalalt sunt tare greu de dezvatat.

Stresul in urma unei astfel de experiente este foarte ridicat. Femeia se simte vulnerabila si neputincioasa, oarecum derutata de tot ce va sa vina. Asa ca, orice alt barbat ar aparea in cadru, poate fi perceput ca pe un fel de salvator, ca pe o persoana protectoare, care o sa vina si o sa aiba grija de ea. Sunt si cazuri in care barbatii se bucura ca li se face o astfel de “onoare” si accepta rolul. Alteori, ei se multumesc doar cu cel de “tampon”, intre doua relatii – cea indelungata care tocmai s-a incheiat si cea care o sa urmeze dupa el, cand ea se va mai linisti si va sti ce isi doreste de fapt.

Dupa ce s-a simtit legata sau chiar “incatusata” ani la rand, cand vine momentul “eliberarii”, e libera sa incerce orice. Tot felul de lucruri pe care nu le-a facut pana atunci din diferite motive: pudoare, lipsuri de tot felul (timp, financiare, incredere etc.).

Cert e ca fiecare femeie isi gaseste echilibrul cum poate; singura sau alaturi de altcineva (un barbat). Felul in care face asta tine de valorile, preferintele si principiile ei de viata. Din afara, e usor sa arunci cu vorbe in altcineva, sa judeci, sa pui la zid. Mai greu e atunci cand te confrunti cu astfel de momente dificile, ai de luat noi decizii care te pun pe tine pe primul plan. Orice schimbare a felului in care arati, anturajului pe care il alegi, lucrurilor pe care le faci nu fac decat sa atraga atentia asupra ta. Fie ca intentionezi asta sau nu, poti constitui usor subiect de discutie pentru ceilalti; mai ales celelelate. In mod firesc, te astepti ca familia, prietenele apropiate sa te sustina, sa fie alaturi de tine. Dar nu intotdeauna se intampla asta. Iar atunci nu iti ramane decat sa iti asumi propria viata si sa te bucuri de ea.

Randurile acestea le-am scris pronind de la o dilema a mea, cu gandul la o femeie pe care o cunosc si al carui sot a murit nu cu mult timp in urma. In decurs de un an de la pierderea sotului, ea si-a gasit pe altcineva si acum e fericita si multumita cu noua ei viata. Pe de o parte imi pare rau pentru cel dus, care parca nici nu ar fi existat vreodata, pe de alta nu pot sa nu ma bucur pentru ea. Nu e usor sa te apropii de 50 de ani, dupa 30 de ani de casnicie, sa ramai singura si sa reusesti totusi sa iti refaci viata intr-un mod atat de fericit. Dar iata ca este posibil.