De parca ar putea cineva cuantifica dragostea! Ar putea pune in balanta si cantari, la fix, cat da ea si cat da el.
Cel mai adesea pe femei le auzi aruncand astfel de vorbe; mai rar li se intampla barbatilor. Oricum, ei simt si exteriorizeaza dragostea altfel decat ele iar femeile au senzatia ca investesc mult mai mult in relatia cu un barbat, decat o fac ei.
Cred ca cele/cei care ajung sa puna asta pe tapet considera ca dau mai mult decat partenerul lor. Dar daca stam sa ne gandim bine, nu exista o regula dupa care sa te indragostesti, asa cum nu exista una care sa iti spuna cat anume sa oferi sau sa investesti in relatia respectiva. Si atunci fiecare vine cu ce poate si da cat simte ca isi permite. Faptul ca la un moment dat apare o discrepanta, unul din parteneri se simte frustrat si nemultumit, atesta ca relatia celor doi e putin fortata.
Entuziasmul inceputului de relatie te face sa nu mai tii seama de aceste “maruntisuri”, de ce da unul sau celalalt. Nu te gandesti la faptul ca mai mereu tu esti cea care cedezi, care accepti, care faci mai mult decat el. Ti se pare firesc asa. Atunci, la inceput, nu percepi toate astea ca pe un efort, sau ca pe un sacrificiu, ca pe o implicatie prea mare din partea ta, fara a primi in schimb in aceeasi masura.
Pacatul e ca nu poti cantari mere cu pere. Daca femeia “sacrifica” tot pentru dragostea ei, cu siguranta ca barbatul, oricat si oricum ar face, tot nu se va ridica la asteptarile ei. Sunt multe femei care si-au pus cariera in cui, si-au amanat sau au renuntat la planurile lor de viitor (facultate, calatorii, unele achizitii etc.) pentru el. De fapt, nu au facut-o pentru el, ci pentru ele. Putini barbati vin si spun in mod direct: “lasa-te tu de facultate ca sa ma intretii pe mine, sa imi termin studiile”. Sau...”eu ma duc cu baietii sa ne cataram pe cutare munte; lasa ca vine si randul nostru sa mergem in concediu, unde iti doresti si ai visat tu”. Femeia simte sa faca toate astea ca “sa fie bine”. Dar cui?!? Ei? Lui? Sau lor? Pentru ca daca se ajunge in cele din urma la afirmatia de mai sus, e clar ca ea si el nu sunt deloc in balans cu ce au dat si cu ce au primit. Atunci cand oferi ceva cuiva, invata sa si ceri inapoi, cam in aceeasi masura. In felul asta nu vei mai ajunge sa fii nemultumita de ceilalti si nici de tine.
Se spune ca intr-o relatie unul iubeste mai mult decat celalalt; unul da mai mult iar celalalt primeste mai mult. Daca ar fi sa ne luam dupa afirmatia asta, am putea crede ca toti tindem spre o relatie mai mult sau mai putin sado-maso. Nu folosesc termenul in acceptiunea lui pur tehnica, stiintifica. Iau din el doar ideea ca sunt implicate doua persoane care, de pe urma relatiei lor, au parte de unele beneficii sau placeri, mai mult sau mai putin diferite si ca le e bine asa. Cel care sustine ca poate si ofera mai mult relatiei tinde din start sa se multumeasca cu mai putin. Cu alte cuvinte, adopta un comportament de “victima”. Stie ca ofera mai mult, ca iubeste mai mult, ca e in stare sa faca mai multe sacrificii si eforturi decat celalalt si ca asta ii rapeste suficienta energie. Abia cand ajunge la fundul sacului, cand nu mai poate sa se tot dea la o parte pe sine, sa isi amane dorintele si asteptarile, abia atunci ajunge sa se revolte si sa ceara ce crede ca i se cuvine de drept. Toti avem un bun simt interior, care ne avertizeaza cand primim mai mult decat suntem dispusi sa oferim. Si cu toate acestea, exista si parteneri care trec peste semnalele de alarma, accepta iar si iar ceea ce primesc de la celalalt si isi zambesc in sinea lor, avand ego-ul multumit. “Daca ea vrea sa imi dea, de ce nu?!? Ca doar nu i-am cerut sau i-am impus eu!” Din nefericire, femeile sunt inclinate catre simbolistica. Ele cred ca gesturile, vorbele, comportamentul lor fata de partener spune suficient ce simt si au nevoie, iar ca acesta le va raspunde in acelasi fel. Dar nu se prea intampla asa. Pe de alta parte, barbatii sunt si mai abitir! Ei considera ca nu e nevoie de cuvinte, ca ceea ce fac pentru ele e suficient si dovedesc astfel dragostea lor. “De ce sa iti spun ca te iubesc? Astea sunt doar vorbe (goale). Iti arat ce simt prin ceea ce fac pentru tine.” Si raman amandoi pierduti in lipsa de cuvinte.
Stiu ca suna caraghios, copilaresc sa spui: “uite, eu pregatesc masa (cumparaturi, preparat, pus masa, servit), iar tu strangi masa si speli vasele. Chiar daca “schimbul” nu e neaparat fair, (pentru ca tie iti ia mai mult timp si efort sa faci toate cele de la inceput!), femeia ar fi foarte multumita sa se intample asa de la sine. Dupa ce ai facut toate cele, ai mancat, chiar simti nevoia sa iti odihnesti putin spatele si picioarele si sa sari peste stransul mesei si spalatul vaselor. In definitiv, chestia asta ia mult mai putin timp si efort si ar veni ca o multumire pentru tot ce ai facut tu. Ca sa nu mai vorbim cand in casa exista si o masina de spalat – ce usurare pe el! Si cu toate astea, in cele mai multe cazuri, tot ea e cea care duce lucrurile la bun sfarsit. Iar asta pentru ca “e femeie, si asta e rolul (datoria) ei”.
Am luat un exemplu minor din viata de zi cu zi a unui cuplu. Desi pare nepotrivit (multe femei chiar si-au zis probabil: “cum sa ii cer lui sa faca asa ceva?!?), cred totusi ca o astfel de cerere din partea ei ar fi foarte corecta. El ar rasplati astfel “daruirea” ei si ar simti ca o multumeste; si in plus ca s-ar face util (toti barbatii au nevoie sa se simta utili in preajma femeilor!).
Si la fel s-ar putea proceda si in ceea ce priveste restul relatiei. Daca simti ca el nu iti raspunde asa cum te-ai asteptat, spune-i asta intr-un mod firesc, fara duritate sau vorbe pe care sa le regreti. Este posibil ca el sa nu fi fost in toane bune, sa nu se fi simtit bine de data asta. Dar data viitoare va fi mai atent cu tine si cu vorbele si gesturile lui. Daca unuia dintre parteneri ii vine prea greu si simte tot timpul ca face un efort atunci cand vrea sa il multumeasca pe celalalt, inseamna ca nu se potrivesc unul cu celalalt. Iar atunci, vor sti amandoi ca relatia lor nu merge.
Cel mai adesea pe femei le auzi aruncand astfel de vorbe; mai rar li se intampla barbatilor. Oricum, ei simt si exteriorizeaza dragostea altfel decat ele iar femeile au senzatia ca investesc mult mai mult in relatia cu un barbat, decat o fac ei.
Cred ca cele/cei care ajung sa puna asta pe tapet considera ca dau mai mult decat partenerul lor. Dar daca stam sa ne gandim bine, nu exista o regula dupa care sa te indragostesti, asa cum nu exista una care sa iti spuna cat anume sa oferi sau sa investesti in relatia respectiva. Si atunci fiecare vine cu ce poate si da cat simte ca isi permite. Faptul ca la un moment dat apare o discrepanta, unul din parteneri se simte frustrat si nemultumit, atesta ca relatia celor doi e putin fortata.
Entuziasmul inceputului de relatie te face sa nu mai tii seama de aceste “maruntisuri”, de ce da unul sau celalalt. Nu te gandesti la faptul ca mai mereu tu esti cea care cedezi, care accepti, care faci mai mult decat el. Ti se pare firesc asa. Atunci, la inceput, nu percepi toate astea ca pe un efort, sau ca pe un sacrificiu, ca pe o implicatie prea mare din partea ta, fara a primi in schimb in aceeasi masura.
Pacatul e ca nu poti cantari mere cu pere. Daca femeia “sacrifica” tot pentru dragostea ei, cu siguranta ca barbatul, oricat si oricum ar face, tot nu se va ridica la asteptarile ei. Sunt multe femei care si-au pus cariera in cui, si-au amanat sau au renuntat la planurile lor de viitor (facultate, calatorii, unele achizitii etc.) pentru el. De fapt, nu au facut-o pentru el, ci pentru ele. Putini barbati vin si spun in mod direct: “lasa-te tu de facultate ca sa ma intretii pe mine, sa imi termin studiile”. Sau...”eu ma duc cu baietii sa ne cataram pe cutare munte; lasa ca vine si randul nostru sa mergem in concediu, unde iti doresti si ai visat tu”. Femeia simte sa faca toate astea ca “sa fie bine”. Dar cui?!? Ei? Lui? Sau lor? Pentru ca daca se ajunge in cele din urma la afirmatia de mai sus, e clar ca ea si el nu sunt deloc in balans cu ce au dat si cu ce au primit. Atunci cand oferi ceva cuiva, invata sa si ceri inapoi, cam in aceeasi masura. In felul asta nu vei mai ajunge sa fii nemultumita de ceilalti si nici de tine.
Se spune ca intr-o relatie unul iubeste mai mult decat celalalt; unul da mai mult iar celalalt primeste mai mult. Daca ar fi sa ne luam dupa afirmatia asta, am putea crede ca toti tindem spre o relatie mai mult sau mai putin sado-maso. Nu folosesc termenul in acceptiunea lui pur tehnica, stiintifica. Iau din el doar ideea ca sunt implicate doua persoane care, de pe urma relatiei lor, au parte de unele beneficii sau placeri, mai mult sau mai putin diferite si ca le e bine asa. Cel care sustine ca poate si ofera mai mult relatiei tinde din start sa se multumeasca cu mai putin. Cu alte cuvinte, adopta un comportament de “victima”. Stie ca ofera mai mult, ca iubeste mai mult, ca e in stare sa faca mai multe sacrificii si eforturi decat celalalt si ca asta ii rapeste suficienta energie. Abia cand ajunge la fundul sacului, cand nu mai poate sa se tot dea la o parte pe sine, sa isi amane dorintele si asteptarile, abia atunci ajunge sa se revolte si sa ceara ce crede ca i se cuvine de drept. Toti avem un bun simt interior, care ne avertizeaza cand primim mai mult decat suntem dispusi sa oferim. Si cu toate acestea, exista si parteneri care trec peste semnalele de alarma, accepta iar si iar ceea ce primesc de la celalalt si isi zambesc in sinea lor, avand ego-ul multumit. “Daca ea vrea sa imi dea, de ce nu?!? Ca doar nu i-am cerut sau i-am impus eu!” Din nefericire, femeile sunt inclinate catre simbolistica. Ele cred ca gesturile, vorbele, comportamentul lor fata de partener spune suficient ce simt si au nevoie, iar ca acesta le va raspunde in acelasi fel. Dar nu se prea intampla asa. Pe de alta parte, barbatii sunt si mai abitir! Ei considera ca nu e nevoie de cuvinte, ca ceea ce fac pentru ele e suficient si dovedesc astfel dragostea lor. “De ce sa iti spun ca te iubesc? Astea sunt doar vorbe (goale). Iti arat ce simt prin ceea ce fac pentru tine.” Si raman amandoi pierduti in lipsa de cuvinte.
Stiu ca suna caraghios, copilaresc sa spui: “uite, eu pregatesc masa (cumparaturi, preparat, pus masa, servit), iar tu strangi masa si speli vasele. Chiar daca “schimbul” nu e neaparat fair, (pentru ca tie iti ia mai mult timp si efort sa faci toate cele de la inceput!), femeia ar fi foarte multumita sa se intample asa de la sine. Dupa ce ai facut toate cele, ai mancat, chiar simti nevoia sa iti odihnesti putin spatele si picioarele si sa sari peste stransul mesei si spalatul vaselor. In definitiv, chestia asta ia mult mai putin timp si efort si ar veni ca o multumire pentru tot ce ai facut tu. Ca sa nu mai vorbim cand in casa exista si o masina de spalat – ce usurare pe el! Si cu toate astea, in cele mai multe cazuri, tot ea e cea care duce lucrurile la bun sfarsit. Iar asta pentru ca “e femeie, si asta e rolul (datoria) ei”.
Am luat un exemplu minor din viata de zi cu zi a unui cuplu. Desi pare nepotrivit (multe femei chiar si-au zis probabil: “cum sa ii cer lui sa faca asa ceva?!?), cred totusi ca o astfel de cerere din partea ei ar fi foarte corecta. El ar rasplati astfel “daruirea” ei si ar simti ca o multumeste; si in plus ca s-ar face util (toti barbatii au nevoie sa se simta utili in preajma femeilor!).
Si la fel s-ar putea proceda si in ceea ce priveste restul relatiei. Daca simti ca el nu iti raspunde asa cum te-ai asteptat, spune-i asta intr-un mod firesc, fara duritate sau vorbe pe care sa le regreti. Este posibil ca el sa nu fi fost in toane bune, sa nu se fi simtit bine de data asta. Dar data viitoare va fi mai atent cu tine si cu vorbele si gesturile lui. Daca unuia dintre parteneri ii vine prea greu si simte tot timpul ca face un efort atunci cand vrea sa il multumeasca pe celalalt, inseamna ca nu se potrivesc unul cu celalalt. Iar atunci, vor sti amandoi ca relatia lor nu merge.
Cat de bine il cunosti?
Unele femei nu pot sta fara
