Si pornim optimiste, cu gandul asta, fiind deschise aproape oricaror propuneri si pregatite sa “prindem” aripi cat ai clipi. Caci despre asta e vorba, nu-i asa? Sa te simti luata pe sus, sa vezi totul in roz sau culori luminoase si frumoase, sa iti mentii in permanenta un zambet in coltul buzelor etc.
Un astfel de comportament, deschis, atrage barbatii pe care mai inainte nici macar nu ii observam, ne face sa fim percepute altfel, de toti cei dinafara.
Nu scrie neaparat pe fruntea noastra asta, insa se poate observa cu usurinta, din afara, pasul pe care credem ca suntem pregatite sa il facem.
Zilele trecute ma gandeam la niste momente din trecut. Am fost de curand in orasul copilariei mele, dupa care am discutat cu verisoara mea despre unele evenimente mai mult sau mai putin fericite. Mi s-a facut brusc un mare dor de acea perioada a vietii mele, de clipele traite acolo, impreuna cu familia mea, de toate vacantele pe care acum, cu ochii adultului, le vad minunate. Dar am stat si m-am gandit „la rece”, chiar asa era viata mea atunci? Numai in roz? Mereu minunata? Si mi-am dat seama ca nu neaparat; nu intotdeauna. Ca au fost si multe momente nefericite, care ne-au umbrit copilaria, dar pe care acum le-am uitat, le-am pierdut in timp. Memoria se foloseste de amintiri dupa bunul ei plac. Ne ramane sufletul intr-un loc, sau legat de o anumita fiinta draga, fara de care credeam ca nu putem trai, insa viata merge inainte, cu bune si cu rele.
E normal ca memoria sa cearna tot ce ni se intampla si sa pastreze doar ce a fost frumos, ce ne-a facut fericite. Si nu vorbesc numai de copilarie, ci si de relatiile pe care le avem, in special cu barbatii. Dupa ce trece mai multa vreme, tindem sa ne reamintim doar ce a fost minunat, iar lipsa acelor momente acum, in prezent, parca ne doare, ne lasa fara suflare.
De cele mai multe ori, trezirea la realitate e destul de brutala, de dura. Ca atunci cand te intorci dupa mai multa vreme in orasul sau casa in care ai copilarit si realizezi ca locurile si lucrurile sunt mult mai mici decat ti le aduceai tu aminte, decat ramasesera in memoria ta. Pari putin dezamagit si chiar dezorientat.
Ceva asemanator se poate intampla dupa un timp de la incheierea unei relatii. Iti revezi fostul partener si parca abia acum il vezi cu ochi „adevarati”. Iti dai seama ca nu e atat de atragator pe cat il percepusei tu la inceputul relatiei si parca nici atat de elegant, atent, educat...Sigur ca in timp ne schimbam cu totii. Unii alegem sa evoluam, sa invatam ceva nou, altii...raman pe loc, se plafoneaza sau, si mai rau, se trag inapoi. Si iti zici: „oare ce am gasit eu atat de minunat la el atunci?”
Asa ca, atunci cand esti pe punctul de a te indragosti din nou, cand esti pregatita sa intri intr-o alta relatie, lasa-ti putin timp, respira adanc si incearca sa privesti lucrurile si putin mai pragmatic. Stiu ca e greu sa faci asta. Unde mai e farmecul indragostirii daca stai sa le analizezi si sa le organizezi pe toate?!? Dar un pic de precautie la inceput, un pic de atentie la micile detalii, te poate salva ulterior de neplaceri sau dezamagiri nedorite.
In definitiv, tot ce ai de facut este sa fii atenta la „semne”. Se spune ca asa cum incepe o relatie, chiar din primele ei momente, tot asa se va desfasura si ulterior. Daca realizezi de la bun inceput cum stau lucrurile, macar stii la ce te poti astepta si iti poti permite sa te gandesti ce anume poti accepta si ce nu, daca sa pui punct inainte sa te implici prea tare si lucrurile sa ajunga prea departe sau, ai suficienta incredere ca poti trece la celalalt nivel.
E atat de frumos sa fi indragostita, totul sa fie luminos si minunat in interiorul tau si in toata viata ta, nimic urat sau dureros sa nu te poata atinge! In urma mai multor expedriente sau relatii ajungi la o anumita intelepciune si iti zici: „daca tot nu pot opri viata in loc, macar sa fac in asa fel incat sa am parte de cat mai multe amintiri placute.” Si da, asta poate depinde in mare masura de tine, de alegerile pe care le faci, de hotaririle pe care le iei.
Am un prieten care spunea: daca cineva iti greseste sau te raneste odata, iti poti spune ca s-a intamplat, ca a fost un accident si, in mare parte, e vina lui/ei. Daca insa greseala se repeta, atunci este vina ta, pentru ca ai lasat si ai acceptat sa se repete. Adica, daca nu ai luat atitudine de prima data, daca nu ai spus ca te-a durut si nu ai stabilit niste limite pentru celalalt, el va considera ca poate sa repete gestul, vorba sau fapta, caci tu l-ai indreptatit sa o faca.
Cred ca e dificil sa ceri unei adolescente sau unei tinere (foarte tanara) sa fie precauta, sa se gandeasca putin inainte de a se aventura intr-o relatie. La inceputul vietii credem ca nimic rau nu ni se poate intampla tocmai noua. Am citit in carti sau in presa, am vazut in filme sau la teatru, nenumarate exemple de iubiri neimpartasite sau terminate in mod dramatic. Dar astea nu pot fi decat pentru ceilalti. Din nefericire, lucrurile nu stau intotdeauna astfel. Asa ca, daca vreti sa va bucurati cu adevarat de ce aveti, deschideti inainte de a-l “pune in traista”.
Unele femei nu pot sta fara
Ne mai schimbam numele sau nu?
