Un adulter... terapeutic

Când apar probleme în cuplu, există posibilitatea ca un adulter pasager să fie singura cale pe care o găsește ea sau el pentru a depăși criza. Cum așa, ne întrebăm? Cum ar putea o aventură să-i reunească pe cei doi?

O condiție ar fi ca celălalt partener să nu afle de această aventură. Ce nu știe, nu-l poate răni. O a doua ar fi ca aventura să rămână o simplă aventură, să se consume repede și în secret, să nu se transforme într-o viitoare relație pe termen lung, pentru că asta ar duce mai mult ca sigur la distrugerea relației inițiale, care se încearcă a fi reparată.

Cum poate funcționa “terapeutic” un adulter? E ca atunci când intri într-o rutină, într-o obișnuință pe termen foarte lung și ajungi să nu mai ști aprecia ceea ce ai. Le iei pe toate de bune, ca și cum ți s-ar cuveni și nu le mai apreciezi adevărata valoare. Prin comparație, pentru că așa suntem făcuți, ajungi să observi ce are celălalt în plus sau în minus. De cele mai multe ori în minus. În primele momente, te ia valul și, cum tot ce zboară se mănâncă, e mai frumos și mai atrăgător, poți fi înclinat să te îndepărtezi, să vrei să dai uitării relația pe care o ai. Dar nu trece multă vreme și realizezi că ceea ce ai de fapt, e mai de preț, mai de valoare decât această simplă aventură care te satisface pe moment, prin noutate, te incită, dar nu îți poate oferi confortul pe care ți-l oferă persoana cu care te afli într-o relație de mai multă vreme. Partenerul sau partenera te cunoaște, îți știe tabieturile, hachițele, hobbiurile, ce îți place și ce nu-ți place și, dacă ai ajuns să taci liniștit alături de el/ea și să îți fie bine așa, nu o să treacă multă vreme și o să vrei înapoi acasă. La ceea ce cunoști și te face să te simți la largul tău. La ceea ce ai, îți dă stabilitate și siguranță afectivă, emoțională, relațională.

E ca și cum, nemulțumit de propria persoană, hotărăști dintr-o dată să te reinventezi, să faci schimbări majore în viața ta, să-ți schimbi coafura, garderoba, stilul, anturajul...tot. Te străduiești, investești timp, bani și energie, însă nu după multă vreme constați că le faci pe toate cu prea mult efort, că nu te reprezintă, că nu te simți bine în această nouă piele cu care nu te identifici. Și, fără să realizezi, încet încet te reîntorci în propria matcă.

E precum zicala, rău cu rău, dar ai rău fără rău sau, mai bine te descurci cu ceea ce cunoști și poți stăpâni - ca situație relațională, în cazul acesta.

Nu recomandă nimeni adulterul, o aventura extraconjugală, dar dacă ajungi acolo fără să fii fost pe deplin motivat pentru a rupe relația pe care o ai, dacă faci asta doar ca pe o schimbare de moment, un artificiu, un moft, cu siguranță nu va trece multă vreme și te vei reîntoarce la partenerul/partenera ta. Cu bucurie chiar. Firește, dacă între timp n-a aflat de faptul că ai ”călcat strâmb”.