Cand ma intalnesc cu un cuplu aflat intr-o asemenea situatie, ei se asteapta ca eu sa le dau dreptate. In sensul ca ei au un conflict si eu as fi un foarte bun judecator care se imparta adevarul. Aceasta cerinta este dublata de o alta, ca celalalt sa nu aiba dreptate. Daca as intra in acest joc de-a dreptatea eu nu as mai fi un punct de vedere exterior. Daca aceasta abordare ducea undeva, ea s-ar fi rezolvat pana acum. Conflictul lor ”de-a dreptatea” nu este sortit sa aiba succes printr-un judecator exterior.
Dar ce pot eu sa fac? Eu pot sa vad de unde vine dificultatea si cum a aparut lucrul acesta. Dar pentru aceasta am nevoie mai intai de acordul fiecarei persoane intr-o directie. Faptul ca ei sunt pusi in situatia de a locui impreuna, de a imparti diferite sarcini impreuna, de a fi impreuna in cresterea unui copil genereaza o problema multa tensiune dar si posibilitatea colaborarii. In acest moment de criza nu se poate vorbi despre o terapie autentica, despre evidentierea rezonantei fantasmatice sau a asocierii libere. Dar acordul lor sau sa vada de ce nu pot sa aiba un scop comun, acest lucru este posibil.
Acest acord comun de principiu este esential. Este posibil ca, la un moment dat, unul din ei sa incerce sa incalce acest acord. Este un act. Dupa acest act este posibil ca fiecare din ei sa aiba o revelatie – faptul ca este important sa continuie sau, dimpotriva, sa nu mai continuie. Acest moment sperie. Momentul deciziei sperie. Iar ajutorul meu consta in a vedea ceea ce se sperie atat de mult. Uneori nu este posibil dar, de regula, aceasta abordare ajuta pe fiecare.
In aceste momente de criza sa iei decizia sa intri in relatie este la fel de importanta ca si decizia de a iesi din relatie. Acest moment de criza arata ca relatia lor este suspendata si ca orice raport intre cei doi este imposibil. Adica ei nici nu se pot desparti dar nici ”casatori”, nu pot sa aiba o relatie de ”fosti” parteneri precum nu pot sa aiba una de ”actuali” parteneri.
De unde vine acest paradox? Din iruperea unei fantasme care a distrus ceea ce s-a construit pana acum. O relatie presupune o permanenta negociere. Legatura nu presupune o negociere ci este un dat. Legatura este suportul pe care se desfasoara relatia. Legatura se pastreaza dar relatia este suspendata. Daca nu ar fi aceasta legatura, atunci acest intre ”a fi impreuna” si ”a fi separati”nu ar exista.
Dificultatea este data de faptul ca legatura este inconstienta iar relatia are o parte manifesta importanta. Ceea ce vad ei este partea vizibila care devine imposibila de trait ca atare. Rolul meu este de a-i face sa simta legatura lor si modul in care s-au asezat in „grupul intern” al celuilalt. Adica in fiecare, partenerul are parti cunoscute de la parinti, frati, veri, din copilarie si parti noi, inedite date de specificul fiecaruia.
Aceasta istorie nu mai exista in momentele de criza. Ea pare absorbita de problemele curente. Aceasta situatie face ca primele sedinte dintr-o psihoterapie cu un asemenea cuplu sa fie foarte tensionate si incarcate emotional. Pe masura ce timpul trece, ei reusesc sa se aseze. Dar miscarile bruste, descarcarile impulsive sunt inevitabile in aceasta perioada.
Nota de imprevizibilitate este foarte mare pentru ca in aceasta perioada, cei doi ajung sa se comporte ca niste copii care sunt suparati.
Ganduri de la un telefon
Salvarea cuplului
