Singuratatea - opusul legaturii de cuplu

Legatura familiala este data. Parintii raman parinti, indiferent de momentul din viata la care te raportezi. Acest lucru este valabil si in copilarie, si in adolescenta dar si la varsta a treia. Ea -legatura-este imposibil de modificat. Presupune implicit, inca din momentul conceptiei copilului, o apartenenta implicita. Acest copil este in aceste legaturi familiale si ramane sa se defineasca modul de apartenenta. Este un dat care poate fi rezumat foarte simplu de butada ”parintii nu ti-i alegi”.

Legatura de cuplu este o legatura familiala care se dezvolta. Familia noua ramane o familie care se formeaza prin alegerile cuplului. Cei doi decid sa intemeieze o familia impreuna. Alegerea unui partener sau altui partener este o consecinta a legaturilor familiale, dar nu se rezuma la acestea. In decursul adolescentei si al tineretii exista mai multe tentative de constituire a unei legaturi de cuplu care, in mod obisnuit, se cristalizeaza la un moment dat intr-o fixare pe un anumit partener.

Singuratatea este starea pe care o definim ca avand dificultati atat in legaturile familiale cat si in cea / cele de cuplu. Spuneam in articolele precedente ca singuratatea este o stare si nu un fapt. Singuratatea presupune ca nici legatura de cuplu si nici legatura familiala nu are o functionare, un mod de a fi.

Terapia singuratatii vizeaza ambele planuri. Nu poti sa lucrezi asupra legaturii de cuplu fara sa te intorci asupa legaturilor familiale. Apartenenta la o anumita familie si modul in care simti partenerul sunt decisive in structurarea sentimentului de singuratate. De cele mai multe ori exista o corelatie intre legaturile familiale si singuratatea legaturii de cuplu. Daca se analizeaza in amanunt lucrurile, singuratatea devine o stare care caracterizeaza foarte bine legaturile familiale dar, cu toate acestea, nu puteam sa spunem ca exista o implicatie directa. Mai simplu spus, pentru ca ai simtit singuratate in relatia cu parintii, simti azi singuratate. Ar fi un rationament mecanicist si fara acoperire reala. Caracterul mecanicist ar veni din reductia si anularea proceselor psihologice care sunt inerente – mecanisme de aparare, rezistente, insight-uri, realitatea sociala care ofera diferite experiente, imagourile  (reprezentare inconstienta, incarcata de valori afective care se refera la un personaj cu care subiectul a intretinut relatii) parentale, etc.

Ca urmare exista aceste doua planuri care sunt impreuna atunci cand simti singuratate. Unele materiale si chiar terapii vizeaza doar aspectul de cuplu si incearca sa faca abstractie de legatura familiala. Te invata cum sa fii in cuplu, cum sa iti faci relatii, ce sa spui cand te intalnesti cu cineva, etc. Mie mi se pare ca aceasta abordare cuprinde un grad de pericol. Este ca si cum ai incerca sa faci lucruri pentru care nu esti pregatita. Daca tot suntem pe net si pentru a va da un exemplu concret, este ca si cum ai incarca un program care depaseste capacitatea computerului. Uneori poate sa functioneze. Raman la parerea ca o solutionare autentica a singuratatii este necesar sa plece de la ”legatura familiala” spre legatura de cuplu. Este un travaliul de durata acesta, dar eu nu am vazut altul care sa fie autentic.

Si, normal, ar aparea intrebarea cum s-ar putea asta? In calitate de psihoterapeut, varianta pe care o consider eu autentica este cea de psihoterapie. Daca nu as considera asa, atunci as face altceva. Eu pot sa vorbesc despre asta, despre ce se intampla, cum functioneaza, etc. In psihoterapie este o munca de echipa. Varianta ”psihoterapeutul ma invata”, stiti foarte bine ca este una sortita esecului. Psihoterapeutul poate impreuna cu pacientul sa faca aceasta analiza a legaturilor de cuplu si familiale iar pacientul poate sa ia propriile decizii, sa faca schimbarile. In rest, banuiesc ca sunt multe alte variante, dar eu nu pot vorbi despre ele. Nu pot vorbi despre ceea ce nu cunosc.

Programari psihoterapia singuratatii:
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online: http://www.webexperts.ro/cabinet