Singura, de sarbatori

Cat de greu poate fi pentru o femeie sa treaca sarbatorile de una singura? Fara familie, fara nimeni drag, fara un iubit? Probabil ca destul de greu si de trist.

 

Cu totii asteptam sarbatorile de iarna sau pe cele de Paste, cand primim si daruim cadouri, cand impartasim cu cei dragi tot ce avem si ne bucuram de prezenta lor. Dar se intampla pentru unele femei ca aceste momente sa nu fie dintre cele mai usoare. Iar asta datorita faptului ca sunt singure.

 

E greu sa fi singura. Si neplacut. Uneori te incearca un sentiment de instrainare cu care nu stii ce sa faci si pe care nu prea il intelegi. Incerci sa fi de acord cu aceasta stare de fapt, sa iti spui ca ai nevoie de ea, ca tu ai ales sa fi asa “acum”, dar cu toate acestea iti este greu.

 

Daca si familia iti este departe si nu poti ajunge la ea sau, si mai complicat, lipseste cu desavarsire, iti dai seama ca nu ai nici un refugiu, nici o alinare de vreun fel in aceste momente aparte ale anului.

 

Poti alege sa refuzi existenta acestor perioade, sa iti spui ca nu exista sau ca or sa treaca suficient de repede incat sa nu iti dai seama prea bine si acut de acest sentiment de singuratate. Iti umpli casa de prietene si prieteni, sau mergi si ii colinzi pe ei in nestire, fugind de clipele fericite pe care simti ca nu le poti avea altfel. Oricum si oricat ti-ai umple timpul acesta, tot exista acele cateva momente in care realizezi si simti cat de dureroasa si apasatoare e singuratatea ta.

 

Ai vrea sa faci daruri, sa mergi la cumparaturi, sa iti iei brad si sa il impodobesti, dar iti spui...”Pentru ce? Daca sunt singura?!?” Ca si cum nu ai merita toate astea. Ca si cum daca esti singura inseamna ca nu mai existi. Ce daca nu ai cu cine impartasi toate aceste momente?! Incearca sa intelegi bucuria de a trai. Daca nu exista un el inseamna ca tu nu existi? Ca nu meriti?

 

Ah, noroc ca exista net-ul asta! Sunt atatea site-uri, forum-uri, chat-room-uri si, desigur, mai e si mess-ul. Astea toate pot face timpul sa treaca pe nesimtite, sa substituie rolul unui algocalmin la durerea de...suflet? Stiu si eu?!? Cred ca de fapt pot doar sa iti dea sentimentul ca nu esti cu adevarat singura. Doar in casa. Dar nu si in lume. Sunt doar atatia oameni pe pamant! Cumva alaturi de tine. Si vine a doua zi de Craciun si apoi si a treia, trece si Revelionul si totul reintra pe fagasul firesc, cu rutina zilnica, cu ceilalti oameni pe langa care treci zilnic, alaturi de care locuiesti sau lucrezi. Si daca un coleg sau o prietena te intreaba ce cadou ai primit de Craciun, iti dai seama ca nu poti spune...nimic. Si iti dai seama ca a meritat sa mergi la targul de Craciun, sa iti cauti ceva care sa iti placa, de care sa ai nevoie sau care pur si simplu sa te bucure. Si ce pregatiri ai facut? Pai...si incepi sa insiri tot felul de bunatati cu care esti obisnuita in aceste momente, din familie, si pe care le-ai pregatit totusi, chiar numai si pentru tine. Iar toate astea te fac sa intelegi inca odata ca meriti, ca poti fi singura si totusi fericita. In definitiv, totul depinde numai de tine.

 

Dupa ce treci printr-o astfel de experienta, in care ai fost nevoita sa te rezumi doar la propria ta persoana, in care ai ravnit sa imparti fiecare clipa, cadou cu cineva drag pe care nu l-ai avut insa langa tine, atunci mai mult ca oricand vei dori sa schimbi asta. Si in toata aceasta singuratate greu indurata, vei intelege viata cu alti ochi, iti vei da seama ca poti si vrei mai mult de la ea. Ramane doar sa treci la fapte.

 

Abia dupa ce ai invatat sa fii fericita si multumita doar cu tine vei putea sa faci asta si altaturi de altcineva. Vei intelege ce poti impartasi si darui celuilalt de langa tine. Cand ajungi sa te pretuiesti suficient de mult incat sa te pui pe tine pe primul loc, sa iti dai seama ca viata ta incepe si se sfarseste cu tine in fiecare clipa, atunci vei putea intelege aceasta nevoie de a fi impreuna cu cineva si o vei pretui la adevarata ei valoare.

 

A-ti accepta singuratatea, a pretu-i-o la adevarata ei valoare, inseamna de fapt a intelege si accepta viata. In definitiv, venim pe lumea asta singuri si la fel si plecam. Oricat ne-am tine de mana, chiar daca venim impreuna cu un frate sau o sora in acelasi timp, de nascut ne nastem separat si la fel si murim. Asa ca singuratatea nu are de fapt nimic care sa ne sperie. E doar o realitate pe care e bine sa o intelegem si sa o acceptam. Sa o folosim in favoarea noastra.

 

Privind retroactiv relizezi ca in perioadele vietii tale in care ai fost singura ai evoluat cel mai mult, ai avut suficient timp pentru tine si ai reusit sa faci multe lucruri din cele propuse: sa studiezi, sa te plimbi, sa citesti, sa cunosti oameni noi, sa te intalnesti cu prietenele tale, sa experimentezi viata in multe feluri tot amanate. Si atunci de ce te-ar speria o perioada de singuratate? Doar din cauza sarbatorilor?!? Pentru ca in aceste perioade oamenii se aduna mai mult ca oricand? Cred ca nu ai de ce. Iar daca vezi ca nu te descurci totusi, ca nu iti place si nu poti accepta prea mult timp starea ta de singuratate, stii bine ca numai de tine depinde sa faci ceva pentru a-ti fi altfel.