Sa vorbim despre sex

Ca despre ce ne dorim in noul an, ce ne-am propus sa indeplinim sau sa schimbam, despre ce am mancat si cu cine am petrecut sarbatorile, despre incalzirea globala, despre criza economica, despre reducerile de personal si toate celelalte probleme din lume se vorbeste incontinuu, in toata lumea, in fiecare clipa, la radio, la televizor, in presa, pe net…

In definitiv, asta e un subiect actual pentru toata lumea, in aproape orice moment. Ce face sexul sa fie bun sau nu? Placut sau total neplacut?

Fiecare are reteta lui; il foloseste cum crede de cuvinta. Descoperim de foarte devreme in viata ca avem asa ceva. Dar mult mai tarziu aflam la ce ne foloseste sau cum sa il folosim. Continuam sa rosim cand vorbim despre acest subiect, sa o facem “pe sest”, doar fata de persoanele de acelasi sex. Chiar si un simplu control de rutina la un ginecolog ne pune in incurcatura, ne face sa ne simtim ciudat, neplacut.

Nu are rost sa il ridiculizam si sa il reducem vorbind despre el numai din punct de vedere biologic. Adica ce se petrece la nivel chimic, hormonal. In definitiv, viata pare sa nu aiba sens fara el, sa nu mearga mai departe daca nu il folosim “asa cum trebuie”.

Cand incepi sa il folosesti cu adevarat? De cate ori pe zi, pe saptamana? Cu persoane de acelasi sex sau de sex opus? Cu mai multe odata sau doar cu un singur corespondent? Astea sunt intrebari perimate, care nu par sa mai aiba cu adevarat importanta.

Mai important pare a fi individul luat separat, cu intrebarile si problemele lui legate de sex. De sexul lui sau al celorlalti despre care stie totusi foarte putine lucruri.

In definitiv, sunt atat de putini oameni care ajung sa aiba o viata sexuala care sa ii satisfaca, sau care sa stie ce e ala orgasm. Si de ce se face atata caz de chestia asta?!? Daca esti sau nu bun in pat; daca ajungi sa ai orgasm sau nu; sau mai multe in decursul aceleiasi partide de sex. Cand de fapt, sexul se pare ca ne-a fost dat in mod exclusiv pentru reproducere. Si am dovedit ca specie, ca ne putem reproduce si fara a avea orgasm. Pe langa om, se pare ca doar delfinul face dragoste doar de placere. Celelalte animale il folosesc doar pentru reproducere, in functie de specie, odata pe luna, de doua ori sau chiar numai odata pe an.

De ce am ajuns noi oamenii sa il folosim si in alt scop? Sa il pervertim si sa il complicam atat de mult? Pornind de la ideea: nu esti casatorit, nu ai voie sa faci sex.

Mormonii si musulmanii considera ca e ok sa aiba mai multe neveste. Cele mai multe societati ne rezuma pe toti la doar un partener “legal”. Desi stim cu totii cat de greu e sa ramanem fideli, sa ne rezumam doar la un singur corespondent sexual.

Sexul. Il avem dar l-am pervertit in asa hal incat nu mai stim la ce ne foloseste. Daca il consideram satisfacut, viata poate merge simplu, mai departe. Daca nu, devenim disperati, agresivi, depresivi…Uneori il ignoram pur si simplu, ca si cum nu ar exista. Iar asta crede ca ne poate linisti simturile, ca ni-l poate anihila in asa hal incat sa uite si el ca exista si sa ne mai dea vreun semn.

Ciudat e ca viata fara el parca nu are nici un chichirez. Cei care renunta complet la el sunt “interceptati” de societate si eventual marginalizati. Asta daca nu se auto-marginalizeaza ei singuri, sustragandu-se din randul lumii. Si atunci il schimba pe ceva mult mai maret. Poate ca fac bine, poate ca nu. Nu e in masura mea sa judec asta. Cert e ca devenim ciudati atunci cand incepem sa il recuzam. Sa ni-l refuzam. Ne purtam in mod ciudat, aratam ciudat, suntem tratati ciutat. El exista totusi pe dinauntru si nu pregeta sa ne dea semne de tot felul, zbatandu-se sa ne spuna: sunt si eu pe aici! Ia-ma in seama si “rezolva-ma”.

Nu e bine sa te plasezi la nici una dintre extreme. Ca in nici un alt domeniu de fapt. Sa devii dependent de sex, sa faci asta incontinuu, cu oricine, oricand, parca iar nu e ok. Desigur ca sexul poate actiona ca un drog, sau ca o dependenta. Pana la urma e totusi vorba de chimie si anatomie.

Si de ce oare dupa ce facem dragoste cu cineva, sau sex (fiecare ii zice cum crede de cuviinta) si renuntam apoi la acel cineva, toata afacerea ne repugna. Persoana in sine, tot ce s-a intamplat intre noi, saruturile, mangaierile, fluidele pe care le-am schimbat?? De ce acel El de care ne-am indragostit, dupa ce a iesit total din cadru, devine o persoana non grata si din acest punct de vedere, ajungand sa fie denigrat prin cateva cuvinte: “si nici nu era asa de bun in pat!” Atunci de ce l-am acceptat de la bun inceput, de cand ne-am dat seama de asta? De ce nu am renuntat dupa “prima notte d’amore”??

Bun. Rau. Mediu. Extraordinar. Toate aceste calificative pentru un lucru atat de firesc, de ravnit, de controversat.

Din ce am constatat, americanii au doua lucruri tabu, despre care nu considera “firesc” sa vorbeasca: banii si sexul. De ce oare sunt puse impreuna? Sa nu cumva sa te puna necuratul sa intrebi un american cat castiga pe luna sau pe an! E considerata cea mai mare indiscretie posibila. La fel si despre sex. Chiar, cum sa intrebi pe cineva cum se descurca in pat? Ce pozitii foloseste si i se par mai bune? In definitiv, fiecare cu sexul lui, nu?!? Poate aluia sa i se potriveasca ceva iar tie nu.

Probabil ca atunci cand nu ne va mai fi rusine de propriul nostru corp, cand ii vom intelege pe deplin semnificatia si valoarea, vom reusi sa intelegem ca propriul sex face parte din el, vom intelege cum sa ne raportam la el si sa il folosim.

Fara el suntem ciudati. Cu el, folosit prea mult, tot asa. Inseamna ca pe undeva pe la mijloc, de 2-3 ori pe saptamana o fi bine?!? Sau pe noapte? Rezista cine poate! Unii pot mai mult, altii mai putin. Ca si asta poate deveni o problema. Daca el nu prea poate, inseamna ca nu (mai) e bun ca barbat. Poate el sa aiba orice altceva, fara “sarea” din cuplu nu merge nimic bine.

Cum o fi el, bun sau rau, putin sau mult, totusi, bine ca e acolo. Ca il avem. Ne ajuta sa ne diferentiem intre noi si sa ne adunam unii cu altii, sa ne identificam personalitatea, tendintele si preferintele.