Mi-am luat un amant

Sau doi. Ori chiar mai multi. De ce? De ce nu?!? Ca doar asa e la moda. Pentru ca asa se poarta.

 

Am auzit multe femei “laudandu-se” cu asta. Si fiind chiar mandre de situatia asta sau, chiar mai neasteptat, acuzandu-le si aratandu-le cu degetul pe “fraiere”, adica pe cele care se multumesc doar cu propriul sot sau partener de viata.

 

Iar discutiile “mondene”, adica singurele motive care sa atraga femeile impreuna ajung sa fie cele despre noul amant. Unde s-au cunoscut, cat de bine arata, cat de bun e in pat, cati bani are s.a.m.d.

 

In definitiv, este si asta un mod de a privi si trai viata, de a vedea lucrurile. Ca doar si ei “calca pe de laturi, nu”? Ei de ce sa aiba voie sa se duca la alta, sau la altele, sa fie frivoli si duali, iar femeile nu?

 

Adevarul este ca omul se mentine cu greu monogam. Putine si rare sunt cuplurile care raman fidele pentru toata viata. Sau care isi incep viata sexuala impreuna si nu simt nevoia sa experimenteze si cu altcineva.

 

Nu stiu daca e neaparat vorba de curiozitate. Mai degraba de a-ti cauta persoana potrivita, cu care sa te completezi din toate punctele de vedere: fizic, sexual, mental… Stiu, suna ideal, dar in definitv catre asta tindem cu totii.

 

De fapt, este vorba despre a gasi pe cineva care sa corespunda pattern-ului tau, care sa iti satisfaca anumite nevoi si dorinte. Putine femei raman pe dinafara bucatariei, nu stiu si nu le place sa gaseasca. Ei bine, acestea isi gasesc barbati care gatesc bine si o fac cu placere pentru ea, pentru ei amandoi. Sunt si persoane care apreciaza un sex ceva mai “brutal”, care au nevoie de senzatii “tari” si care tind catre un partener care sa impartaseasca aceleasi tendinte si placeri. Nimic rau in asta.

 

Intrebarea interesanta care urmeaza ar fi: de ce dupa ai gasit un astfel de partener, care sa te completeze, sa te faca fericita, tot mai tinzi sa cuti si pe altcineva? Te mai gandesti ca poate celalalt o sa fie mai bun decat el, cel cu care esti acum? Si cauti in continuare, experimentezi iar si iar. Doar pentru ca nu te poti abtine? Sa fie sexul cel care te impinge sa faci asta? Sau mai sunt si alte nevoi interioare care staruie si nu iti dau pace?

 

Am cunoscut o femeie care nu stia, nu reusea si nu simtea nevoia sa spuna nu unui barbat. Si se culca cu aproape toti barbatii care treceau prin viata ei. Uneori chiar si de “mila”, pentru ca stia ca respectivul nu prea are succes la femei. Nu stiu daca reusea sa adune ceva din toate acele experiente. De ce avea nevoie de toti acei barbati? Sa ii confirme feminitatea? Ea nu vedea nimic rau in felul asta de a trai. Asa era viata ei. Fie ca respectivul era casatorit sau nu, ca avea o prietena sau nu, ea accepta orice aventura, chiar si unica. Isi recunostea ca se simte posedata de propriul sex, ca nu poate decat ceda acestor dorinte bazale.

 

Unele femei dau dovada de o cruzime in aparenta fara explicatie. Le spun partenerilor lor de viata, sotilor, despre aventurile lor extra relatie, ca si cum si-ar mai fi achizitionat o piesa de imbracaminte sau ar fi vazut un nou spectacol. De ce acesti barbati mai raman in continuare cu astfel de femei? Fie din dependenta, fie pentru a avea ocazia sa se “razbune”, fie pur si simplu din neputiinta de a se desprinde.

 

Dar tentatia cea mai mare e ca El sa nu stie. Totul sa se petreaca in secret, cu cat mai multe precautii posibile, cu cat mai multe neadevaruri spuse nonsalant. Atunci adrenalina creste la maxim. Si despre asta este vorba, nu-i asa?!? Cu cat viata pare mai anosta si mai terna, cu atat putem creste compensatoriu adrenalina, apeland la astfel de escapade, de aventuri incitante.

 

Dar pana la urma cum se simte o astfel de femeie, dupa ce a fost cu celalalt si vine acasa la El? Eventual mai face un dus, se baga in pat si mai face dragoste odata si cu acesta. In aceeasi zi, cu doi barbati diferiti. Oare are femeia nevoie atat de puternic de a-si dovedi ca “poate”? Ca ea este cea care alege, care se descurca, care ii invarte pe degete pe barbati si nu invers?

 

Cred ca asta tine de maturitatea femeii. Atata timp cat se cunoaste foarte bine fizic si psihic, sexual, stie ce are nevoie, ce o face fericita si o implineste. Iar atunci isi cauta partenerul “ideal” si nu mai are nevoie de altcineva. Ii este indeajuns El. Dar vedeti bine, asta se intampla doar in filme si in carti, mai putin in realitate.

 

Dualismul acesta face parte din noi, pentru ca suntem si buni si rai in acelasi timp. Atata doar ca uneori inclinam intr-o parte, alteori in cealalta. Iar aceasta combinatie ne defineste ca persoane, ca indivizi luati separat.

 

Desigur, exista si tentatia de a face public astfel de aventuri. Citim si auzim tot felul de stiri de acest gen. Cine cu cine s-a mai combinat, ce vedeta sau persoana publica importanta are o aventura sau chiar si-a parasit partenerul pentru “minunatul” amant. Ei si? Viata merge inainte, mai mult sau mai putin in acelasi fel.

 

Oricum, pare destul de “interesant”, nu-i asa, sa afli ca prietena ta si-a gasit un (nou) amant, un barbat cu care experimenteaza ce nu are curaj cu propriul sot, cu care se intalneste in ascuns, cand si cand, si ca asta o face fericita acum. Ce va fi mai incolo, va vedea ea. In momentul in care a facut aceasta alegere, acest pas, probabil ca si-a asumat si riscul destramarii propriei relatii. Pentru ca, din nefericire, uneori se poate ajunge si aici. Si apoi sta si se intreaba daca a meritat. Daca amantul o sa o vrea de tot, desigur daca inca mai e in “cadru”, eventual si cu copil si toate celelalte responsabilitati? Din nefericire, cel mai adesea, pentru celalalt totul a fost o aventura, o alta femeie cu care s-a culcat din plictis, dorinta sexuala, incapacitatea de a-si asuma orice fel de responsabilitati sau pentru ca era “la indeamana”.