Semne că copilul tău ar putea avea autism

Simptomele autismului variază la fiecare copil, dar la toți există următoarele trei categorii de probleme în ceea ce privește: comunicarea verbală și nonverbală, relația cu cei din jur și comportamentul mai mult sau mai puțin flexibil.

Dacă autismul este diagnosticat devreme, există tratamente eficiente, care se pliază pe creierul aflat încă în dezvoltare și deși este foarte greu de diagnosticat înaintea vârstei de 2 ani, primele semne apar chiar mai devreme de atât.

Semne precoce de autism la bebeluși:

• lipsa contactului vizual când sunt hrăniți sau când se zâmbește la ei;
• bebelușul nu răspunde la auzul numelui propriu sau la vocea părinților;
• nu urmărește nimic cu privirea;
• nu comunică prin gesturi și nu arată niciodată cu degetul către nimic;
• nu face zgomot când vrea să fie băgat în seamă;
• nu răspunde la îmbrățișări;
• nu imită mișcări sau expresii faciale;
• nu se joacă cu nimeni;
• nu observă și nu-i pasă dacă cineva din jur este rănit sau supărat.

Dacă copilul tău prezintă următoarele întârzieri, trebuie să te prezinți cu el la medic:

• până la 6 luni - nu zâmbește;
• până la 9 luni - nu are expresii faciale și nu scoate sunete;
• până la 12 luni - nu răspunde la propriul nume;
• până la 12 luni - nu gângurește;
• până la 12 luni - nu se manifestă prin gesturi, nu face cu mâna, nu arată cu degetul;
• până la 16 luni - nu a spus nici un cuvânt;
• până la 24 luni - nu a legat două cuvinte fără să imite pe cineva.

Semnele de retard social la preșcolari:

• nu-i pasă de ceea ce se întâmplă în jur;
• nu știe cum să lege legături cu cei din jur, cum să se joace sau cum să-și facă prieteni;
• nu-i place să fie atins;
• nu înțelege ce sunt sentimentele;
• ignoră pe toată lumea care-i vorbește în mod direct;
• nu-și împărtășește interesele și împlinirile cu ceilalți;
• preferă să trăiască izolat.

Semnele autismului în ceea ce privește dificultățile de vorbire:

• copilul vorbește pe un ton anormal sau pițigăiat;
• repetă cuvinte și fraze, dar fără intenția de a comunica ceva;
• în loc să răspundă la o întrebare, o repetă;
• folosește incorect limbajul și face foarte multe greșeli de gramatică, pronunție sau alegere a cuvintelor;
• se referă la propria persoană folosind persoana a treia;
• își comunică cu dificultate nevoile și dorințele;
• nu înțelege instrucțiunile simple;
• nu înțelege deloc umorul, ironia și sarcasmul;
• începe să vorbească târziu.

Semne că cel mic întâmpină dificultăți în privința comunicării nonverbale:

• evită contactul vizual;
• folosește expresii faciale care nu se potrivesc cu ceea ce zice sau face;
• nu înțelege expresiile faciale ale celorlalți, tonul vocii sau gesturile;
• face foarte puține gesturi și se comportă precum un robot;
• reacționează ciudat la mirosuri, texturi și sunete noi;
• este neîndemânatic și stă în poziții ciudate și deseori merge pe vârfuri.

Semne că nu se adaptează mediului:

• are o rutină strictă și nu-i place, de exemplu, să se abată de la drumul normal către grădiniță;
• se adaptează cu greu oricăror schimbări din program sau mediul înconjurător, de exemplu urăște când este rearanjată mobila sau prânzul este servit mai târziu;
• se atașează de obiecte precum cheile casei, întrerupărtorul sau benzi de cauciuc;
• aranjează lucrurile într-un anume fel, în mod obsesiv;
• este obsedat de numere și simboluri, drept pentru care începe să memoreze hărți și statistici sportive;
• petrece ore întregi uitându-se la ventilator sau roțile mașinilor;
• repetă o acțiune de mai multe ori.

Comportament repetitiv:

• se bălăngăne;
• bate din palme;
• se învârte în cerc;
• își trosnește degetele;
• dă cu capul de mobilă sau pereți;
• se holbează la lumini;
• mișcă degetele în fața ochilor;
• își atinge urechea;
• se scarpină;
• aliniază jucăriile;
• învârte orice obiect;
• se uită fix la obiectele în mișcare;
• se joacă cu întrerupătorul de lumină;
• retetă anumite sunete.

Cum pot părinții identifica semnele de autism

Părinții sunt cei care pot identifica cel mai bine semnele de autism, deoarece petrec cel mai mult timp cu copiii și pot sesiza pediatrului comportamentele neobișnuite. Ceea ce trebuie să faci dacă suspectezi că ai un copil cu probleme este să-l monitorizezi cu atenție atât în casă cât și în alte medii sociale și dacă te îngrijorează ceva să raportezi imediat unui specialist. Ține cont însă de faptul că fiecare copil se dezvoltă în mod diferit.