Porumbita cu aripi taiate

A cunoscut prima dragoste la un bal, si mai tarziu, dupa cateva intalniri furate pe ascuns, si-a dat inima cu tot cu viata ei, unui baiat din sat, impotriva vointei parintilor ei, care o voiau cu facultatea terminata, profesand la oras, alaturi de un baiat bun si respectuos.

Au avut primul copil la scurt timp dupa casatorie si ea s-a legat definitiv, urmand al doilea si apoi al treilea copil. A invatat pentru a-si termina facultatea cu un copil in burta, unul pe picioare si celalalt de mana. Nu a avut timp sa realizeze ca omul de langa ea incepea sa-si traiasca viata, ca si pana atunci de altfel, insa ei I s-a impus mereu ideea ca este dreptul lui.

Era prea obosita crescand trei copii, construind o casa si intretinand o gospodarie, sa realizeze prapastia in care aluneca.  El pleca dimineata la servici si se intorcea noaptea baut, mirosind a parfum de femeie. Cand a incercat sa ii reproseze, si-a primit prima palma. “Eu muncesc! Iti aduc bani si te intretin si pe tine si pe copii! Iti aduc tot ce vrei, am nevoie sa ma relaxez!” ii urla el printre dintii scrasniti.

Copii au mai crescut, s-a angajat si ea deoarece copii cresteau si era greu sa cresti in acele timpuri trei copii, sa ii tii in scoala. Faptul ca si ea aducea banii in casa, pe langa munca in gospodarie nu era notabil. In egoismul lui incomensurabil el facea totul, iar serile de betie au devenit din ce in ce mai frecvente. Palmele au devenit pumni, iar cand acestea nu mai erau de ajuns sa isi descarce furia bolnava, o mai lovea si cu picioarele. Nu era zi sa nu fie vanata pe undeva si mai mereu se ascundea prin ungherele casei sa nu o vada cineva si sa rada de ei.

Copiii fiind mai maricei, incercau sa intervina sa isi apere mama, insa de multe ori isi luau si ei portia binemeritata, de multe ori dormind prin grajdurile animalelor, de frica bestiei cu chip de om, alungate din locul care trebuia sa le fie camin. Isi aminteste si acum cu groaza cand el o alerga cu toporul sau cand, ascunsa fiind sub pat de frica lui, acesta incerca sa o impunga cu frigarea.

Cand venea el acasa dupa ce se imbuiba cu bautura si femei, ea trebuia sa alerge sa ii deschida usa, in caz contrar isi primea “portia” fara sa mai inventeze motive. Masa trebuia servita pe loc, chiar daca nu manca, era o conditie obligatorie, iar copii de multe ori trebuiau sa fie prezenti la “ritual” pentru a-si lua “lectiile de viata”.

De ce a ramas? Pentru ca nu a avut curajul sa plece singura cu trei copii in lume. Pentru ca el, in lumea lui, castiga bani si ea credea ca doar asa le poate oferi copiilor un viitor. Pentru ca, fiind luata de copila, a crescut-o ca o sclava, neavand voie sa plece din curte decat la munca, neavand voie sa vorbeasca cu nimeni. A intoxicat-o cu vorbe, purtand cu ea un razboi psihologic. Daca cineva din cei apropiati ii sugera sa plece, se uita speriata, ca o porumbita careia I se deschidea usa coliviei, o porumbita cu aripi taiate…

Si a ramas, chiar si dupa ce copii au plecat. Si pentru ca el s-a imbolnavit de la viata haotica in care a trait, a ramas cu speranta ca iubindu-l, poate are o sansa la viata visata. Pentru ca in tot acest timp, cu tot ce i-a facut el, ea nu a incetat sa il iubeasca.

El s-a refacut, a renuntat insa la bautura, dar la femei nu. Violenta fizica s-a transormat in violenta verbala, un joc obsedant de-a soarecele si pisica. Desi multi s-au rugat de ea sa plece, copii au chemat-o pe rand la ei, ea refuza in continuare. Nu a zburat in realitate niciodata, iar acum la varsta intelepciunii, isi spune siesi ca nu stie sa zboare. Desi aripile taiate i-au crescut de mult, in mintea ei ele tot taiate sunt. Probabil dincolo, in lumea ingerilor isi va intinde aripile si va zbura, si va rade si va trai cum nu a stiut niciodata sa o faca.