Ce are ea si nu am eu? Ea te intampina cu zambetul pe buze cand vii acasa, iti sare in brate si este fericita ca te vede. Iti pregateste mancaruri delicioase si ti le serveste zambitoare frumos aranjate in farfurie. Din casa ei nu lipsesc prajiturile facute de ea pentru tine. Casa ei este frumos aranjata si tot timpul curata. Are flori proaspete mereu pe masa. Ea nu se supara cand intarzii si nu te suna sa te intrebe unde esti. Cand vii nervos acasa te intreaba dragastos ce ti s-a intamplat, iti maseaza afectuos umerii si iti asculta problemele. Ea nu este niciodata nervoasa sau suparata, problemele tale sunt mereu importante. Pe ea nu o doare niciodata capul, nu sta imbufnata ca nu i-ai rostit soapte de dragoste, este mereu dispusa sa faceti orice vrei tu.
Mai tii minte? Eram si eu asa....
Dupa 20 ani, doi copii si doua joburi realizez ca m-am transformat in tine. In ceea ce ar fi trebuit sa fii tu pentru noi. M-am straduit sa acopar golul cu mai mult din mine si am lasat in mine un gol.
O vreau si eu pe ea, mereu zambitoare, mereu disponibila mereu cu casa impodobita frumos si cu mirosuri aromate si imbietoare venind din bucatarie, mereu frumoasa si aranjata.
Vreau sa o imbratisez si sa plang....cum nu am mai plans de mult. Eu stiu cum e sa fii ea, ea insa nu stie inca cum este sa fiu eu...
Ma intreb...oare iti mangaie tot cu atata dragoste tamplele albe?
Porumbita cu aripi taiate
Femeie de piatra
