Este atat de adevarat ca atunci cand ti se inchide o usa ti se deschide alta, dar cel mai important este sa tii ochii deschisi si s-o vezi! Si, cu fiecare usa inchisa, usa care se deschide dupa este din ce in ce mai rafinata, mai atent sculptata, plina de detalii si...mai frumoasa. Pentru ca din greseli invatam, sau cel putin asa ar fi normal:) (stiu ca uneori esuam cu totii) si aceste greseli, adunate, se transforma intr-un miracol. Un om nou, maturizat, sigur pe el care stie si poate sa zambeasca si, de cele mai multe ori, sa o faca sincer :).
Mie una, cu cat mi se intampla mai multe necazuri, ca sa zic asa, cu atat ma apropii mai bine de mine si incep sa redevin sincera cu posibilitatile mele. As abera daca as spune ca au ajuns sa-mi placa necazurile, insa nu ma mai tem sau feresc de ele, si nu mai incerc sa le evit, stiind oricum ca finalul va fi acelasi, e doar o problema de timp. Si totusi...cati dintre noi nu raman cu spatele la usa cea noua, incercand cu disperare sa o redeschida pe cea veche si urata? Si nu este urata pentru ca s-a inchis, ci este urata pentru ca daca ai privi macar o fractiune de secunda la modelul celei noi si daca ai fi macar putin curios, te-ai "muta" imediat. Oamenii mereu schimba ceva, se plictisesc si vor sa schimbe ( ca barbatii ) si nu cred ca acest obicei insusi se va schimba prea curand :) Asa ca o usa noua de multe ori poate fi mai buna ca una veche pe care Pacala ajunsese s-o poarte si-n spate. O usa e ca un destin.
Simteam nevoia sa scriu asta deoarece mi s-au tot inchis usi si nu le vedeam pe cele din fata...
Si imaginea care imi mijeste in capsorul meu plin de imagini si vorbe si ganduri si fapte...este una de "Alice in Wonderland"...de usite nenumarate, de prajituri incercate care uneori dau rezultatul dorit, alteori nu, pana ajung la usa mare pe care s-o deschid si sa ma gasesc pe mine, INTREAGA, dupa toate pelerinajele pe diferite usi.
Viata e o poveste, nu-i asa?
A trecut un inger azi, prin mine...
Anul asta cresc iar
