O teleportare reusita!

Dragele mele va multumesc tutor celor care cititi ce scriu eu pe aici si mai ales mari extrem de mari multumiri celor care ma si lauda. Asta cu dimensiunile am auzit-o candva de la o prietena, mare foarte mare si normala, asa ca multumiri normale.

O sa rup putin seria cu amintirile de calatorie pentru ca mi s-a intimplat ceva frumos recent si vreau sa va impartasesc acum cat e proaspat. Tot ma gandesc cum o fi sa poti sa te teleportezi tare fain trebuie sa fie, “bim slabim” sau cum o fi comanda si gata esti altundeva. Am avut placerea sa ma intilnesc cu capitanul Kirk(pentru cei nestelari el e un fel de Adi Minune al Stargate ship-ului si nu a fost nici o problema dupa ce i-am gatit m-a invitat la o proba de teleportare. M-am hotarat sa merg intr-un loc sa joc golf. Sincer

m-am lasat de golf acum multi ani ca e un sport la care trebuie sa depui munca multa ( eu sunt usor alergic la munca) si mai ales sa ai talent si daruire (mie lipsindu-mi amandoua cu desavarsire). Mai e si povestea cu golful care e un sport scump si m-am gandit sa economisesc ceva bani si m-am apucat de sailing (adica am marit scorul cam de 100 de ori). Golful un  sport inventat de niste scotieni mascohisti care in stare avansata de consum exagerat de whisky au hotarat sa se distreze cu ceva. Un fel de biliard, hmmm suna bine dar hai sa-l facem mai mare ca e mai simplu cand bei. Zis si facut in loc de cele 4 gauri de  la biliard au ales 18 pe niste campuri... Simplificare. Pai cu ce lovim mingea care by the way hai s-o facem mai mica sa incapa in buzunar, cu un tac, nuuu ar fi prea simplu hai sa luam un tac si sa-l indoim. Dovada foarte buna a efectului consumului exagerat de whisky este faptul ca pe deasupra au hotarat sa puna si ceva gropi cu nisip si un lac doua asta ca sa usureze sportul nou inventat. Thank you very much!!!! As vrea pe aceasta cale sa-i multumesc Domnului si Stapanului umorului Robin Williams pe care eu umil admirator il copiez aici cu drag si placere doar ca sa obtin un zambet pe buzele Dumneavoastra. Zis si facut, teleportat, un loc superb, munti, paduri frumoase ca pe vremuri, vreme impecabila, soare cald si frumos. Pai asta e natura o sa ziceti voi. Bine. Un teren de golf fara cusur, un pic de cusur avea ca ziceau ca  a fost seceta mare si green-urile erau o idee uscate .

Oricum super teren. Am nimerit la un concurs, organizare impecabila, cu cadouri frumoase ( cui nu-i place cand ceva e mocca?), trageri la sorti pe scurt totul asa cum trebuie sa fie. Oameni minunati relaxati toti o apa si un pamant adica se transforma indiferent de ce fac ei in viata lor in jucator de golf  si nimic altceva. Frumos cu atmosfera prieteneasca de ras desi copmpetitia si rivalitatile sunt  “la sange” e totusi cu un zambet si drag fata de concurent. Daca nu stiati golful e singurul sport in care toti joaca de la egal la egal. Sa va explichez. Fiecare jucator are un fel de categorie i se spune  handicap (desi dovedeste contrariul) si cu un sistem matematic simplu toti participa de la egal la egal in functie cifra de handicap a fiecaruia. Tare democratic intr-un joc  al clasei nobile. Oricum oamenii joaca, mai schimba o gluma, mai vorbesc de una alta ca de te cam plimbi intre “gaurile” cele 18 mai sus amintite. Toti au in principiu un singur adversar pe sine insusi, ce incearca fiecare este sa se autodepaseasca, tare frumoasa idee. La pranz pe la 2-3 am primit in Club House si o ciorbita acra ca uniii dintre noi venisera de cu seara si am mai ciupit si noi o sticla doua de relaxare. Unul dintre sponsori ca nu vreau sa-i dau numele ca ii zice Chivas si stiti despre ce e vorba avea si un bar acolo adica dupa ciorba chiar era loc de un turtz de la Scotia, din cele mai fine de altfel.  

Dupa atata joaca hai sa mai si dormim o idee, ca programul de seara e plin. Hotelul un vis, camerele nu au numar ca peste tot ci sunt ca un hole (gaura) si evident sunt 18 camere. Frumos cu geamuri mari, tavan inalt, lux cu carne ce sa mai zic. Dupa amiaza organizatorii nu ne-au lasat sa ne plictisim si s-a organizat un fel de campionat de jocuri . Ne-am distrat exceptional mai ales ca organizatorul turneului, Liviu pe numele lui, e un om care are cred baterii de Duracell si e cel mai tare MC care este, desi nu era pic de Vanghelie pe acolo. Ne-am distrat copios cu premii super si pe deasupra iar mai dai cu cinzeaca de Scotia sa ne pregatim stomacelele de festinul serii. Ma tot gandeam oare la noi cand se va organiza ceva asa frumos? Tocmai mi se facuse foame si s-a pus de o masa usoara de “criza”. Mai un somon, mai un melc ca asta nu ingrasa, o pasta facuta la economie de cateva dintre participante o idee de foies gras ca de oameni suntem si un desert omagiu singurului roman  jucator profesionist de golf  regretatul Paul Tomita. M-am mirat un pic de legatura cu Romania dar eram prea plin de atata mancare buna si nu mi-am pus intrebarea oare unde sunt? Am aflat ca cei de la firma Henkel care patroneaza turneul doneaza cantitati enorme din produsele lor la diverse actiuni de caritate in zona. Iar m-am mirat profund si iar m-am intrebat unde sunt. Dimineata cand m-am trezit am realizat ca a fost jumatate vis si jumatate realitate. Visul a fost ca eu eram invitat cand de fapt eu am gatit masa aceea fastuoasa iar realitatea e restul. Locul se cheama Pianu e langa Sebes si tot turneul e o excursie in alta lume o lume mai buna cu oameni placuti si civilizati  care se gandesc si la semenii lor mai putin privilegiati.

Sper sa ma pot teleporta si la anul la acest turneu si daca fac rost de un teleportor mai performant v-as lua cu mine. ...........