Am auzit multe femei spunand, cu disperare: “Da’ eu nu mai pot!” Ajung sa spuna asta cand le este foarte greu, cand se simt neintelese si nedreptatite de viata, de ceilalti, cand sunt nefericite. Dar spun asta iar si iar, uneori ani la rand, desi se simt aduse la ultima limita. Cu toate acestea, nu fac nimic concret sa opreasca ceea ce le nefericeste, sa schimbe ceva. Si asta nu neaparat gandindu-se la zicala: “Sa nu iti dea Dumnezeu cat poti sa duci.” Pentru ca, din nefericire, suntem in stare sa ducem mai mult decat ne putem inchipui.
Ce nu mai poate ea de fapt? Sau, cel putin, crede ca nu mai poate? Aceste vorbe, nu mai pot, sunt de fapt o razvratire a ce li se intampla. E greu sa iti depasesti conditia, sa faci eforturi pentru a fi tu insati. Multe astfel de femei stiu exact ce ar avea nevoie, ce le-ar face fericite si le-ar indeparta de situatia actuala. Numai ca nu au suficient curaj sa faca nicio schimbare. Puterea obisnuintei, ritmul in care au intrat, ca intr-un carusel, din care cred ca nu mai pot iesi, teama de nou si necunoscut, etc.
- Dar eu nu mai pot! Nu mai pot! Intelegi, eu nu mai pot!!!
- Ce nu mai poti, Andreea? Exact la ce te referi?
- La viata asta, la tot.
- Si daca nu mai poti, ce e de facut? Ce poti sa faci, concret?
- Nu stiu.
Ei, tocmai asta pare sa fie adevarata problema. Temerea ca nu exista solutii. Ca ea, cea care e la anaghie, nu are cum sa o scoata la capat. Dar solutii exista intotdeauna, insa schimbarile pe care le aduc in viata ei sunt mai mult sau mai putin radicale. Si sunt putine femei care au acest curaj, de a-si schimba viata asa, peste noapte, la 180 de grade. Azi sunt femei casatorite, au un copil, casa, serviciu, maine s-au mutat intr-un alt oras, si-au parasit sotul cel infidel si si-au facut un cu totul alt rost in viata.
Sa iei viata in piept…cine are curaj sa faca asta? De ce nu? Pentru ca multe femei sunt obisnuite cu ideea de a depinde de cineva, de un barbat. Au senzatia ca nu se pot descurca singure, ca nu pot face fata vietii daca raman fara el. Uita ca au avut o viata si inainte de a exista el; ca au putut exista, respira, si fara el.
Si e destul de greu sa lasi balta tot ce ai construit impreuna: o casa cu tot ce e in ea, un copil pe care nu il poti “rupe” in doua, obisnuinte, prieteni si multe alte lucruri impreuna.
- Si totusi, Andreea, nu exista niciun fel de solutie sa iesi din situatia asta?
- Ba da, dar nu am curaj sa fac nimic.
- Adica sa faci ce?
- Sa il parasesc. Unde sa ma duc?
- Dar de ce trebuie sa pleci tu? De ce sa nu plece el? Doar casa ati facut-o impreuna.
- La asta nu m-am gandit. M-am autoizgonit din start.
- De ce? Pentru ca te-a inselat si e ca si cum te-ar fi dat la o parte?
- Da, probabil.
Crezi ca nu mai poti, dar de fapt esti foarte puternica si ai sa te descurci cu siguranta, asa cum ai facut-o cu atatea alte ocazii. Nu e prima oara in viata cand ai dat de greu si nu o sa fie nici ultima. Asa ca, ai curaj sa fii, tu pentru tine in primul rand. Aceste cuvinte “nu mai pot” spun de fapt ca te temi sa faci pasul pe care il tot amani dar, mai devreme sau mai tarziu, daca te respecti, tot il vei face.
Ce nu mai poate ea de fapt? Sau, cel putin, crede ca nu mai poate? Aceste vorbe, nu mai pot, sunt de fapt o razvratire a ce li se intampla. E greu sa iti depasesti conditia, sa faci eforturi pentru a fi tu insati. Multe astfel de femei stiu exact ce ar avea nevoie, ce le-ar face fericite si le-ar indeparta de situatia actuala. Numai ca nu au suficient curaj sa faca nicio schimbare. Puterea obisnuintei, ritmul in care au intrat, ca intr-un carusel, din care cred ca nu mai pot iesi, teama de nou si necunoscut, etc.
- Dar eu nu mai pot! Nu mai pot! Intelegi, eu nu mai pot!!!
- Ce nu mai poti, Andreea? Exact la ce te referi?
- La viata asta, la tot.
- Si daca nu mai poti, ce e de facut? Ce poti sa faci, concret?
- Nu stiu.
Ei, tocmai asta pare sa fie adevarata problema. Temerea ca nu exista solutii. Ca ea, cea care e la anaghie, nu are cum sa o scoata la capat. Dar solutii exista intotdeauna, insa schimbarile pe care le aduc in viata ei sunt mai mult sau mai putin radicale. Si sunt putine femei care au acest curaj, de a-si schimba viata asa, peste noapte, la 180 de grade. Azi sunt femei casatorite, au un copil, casa, serviciu, maine s-au mutat intr-un alt oras, si-au parasit sotul cel infidel si si-au facut un cu totul alt rost in viata.
Sa iei viata in piept…cine are curaj sa faca asta? De ce nu? Pentru ca multe femei sunt obisnuite cu ideea de a depinde de cineva, de un barbat. Au senzatia ca nu se pot descurca singure, ca nu pot face fata vietii daca raman fara el. Uita ca au avut o viata si inainte de a exista el; ca au putut exista, respira, si fara el.
Si e destul de greu sa lasi balta tot ce ai construit impreuna: o casa cu tot ce e in ea, un copil pe care nu il poti “rupe” in doua, obisnuinte, prieteni si multe alte lucruri impreuna.
- Si totusi, Andreea, nu exista niciun fel de solutie sa iesi din situatia asta?
- Ba da, dar nu am curaj sa fac nimic.
- Adica sa faci ce?
- Sa il parasesc. Unde sa ma duc?
- Dar de ce trebuie sa pleci tu? De ce sa nu plece el? Doar casa ati facut-o impreuna.
- La asta nu m-am gandit. M-am autoizgonit din start.
- De ce? Pentru ca te-a inselat si e ca si cum te-ar fi dat la o parte?
- Da, probabil.
Crezi ca nu mai poti, dar de fapt esti foarte puternica si ai sa te descurci cu siguranta, asa cum ai facut-o cu atatea alte ocazii. Nu e prima oara in viata cand ai dat de greu si nu o sa fie nici ultima. Asa ca, ai curaj sa fii, tu pentru tine in primul rand. Aceste cuvinte “nu mai pot” spun de fapt ca te temi sa faci pasul pe care il tot amani dar, mai devreme sau mai tarziu, daca te respecti, tot il vei face.
Compromis
Fascinatia puterii
