Compromis

Vedem adesea cupluri nepotrivite, care pastreaza in permanenta o tensiune, dar care vor sa para ok, mai ales in fata celorlalti. Fie ea e cea bogata si nu neaparat frumoasa si el e cel care si-a asumat sa intretina si sa sporeasca averea familiei, fie ea e mult prea tanara si prea frumoasa pentru un el bogat dar nu prea atragator, fie ea incearca sa schimbe mediul, sa “evolueze” intr-o familie ceva mai educata si cultivata de cat a fost a lui si, pentru asta, vine cu posibilitati materiale ceva mai…solide.

Ce ii face pe astfel de oameni sa vrea sa fie impreuna? In multe cazuri, fiecare isi doreste ce are celalalt si nu poate avea. Si atunci lasa fiecare de la el, inchide ochii pentru lucruri care altfel nici nu s-ar gandi sa le accepte. Dar asa, la schimb, vin eu cu ceva, dai tu altceva, poate poate, iese un mariaj aproape perfect. Pentru ca, sa recunoastem, cine a auzit, a vazut sau a experimentat un mariaj perfect? Si, pentru ca nu putem avea totul in viata, atunci ajungem la mici compromisuri de genul asta.

Ea provine dintr-o familie instarita si e foarte constienta de lucrul asta. De ce l-a luat pe el? Rau nu arata, se descurca foarte bine in afaceri si, are si o “calitate” aparte: vrea si el sa fie bogat, asa incat va tacea si va accepta multe din partea ei. De ce? Pentru ca ea este o femeie foarte dificila, greu de multumit, careia ii place sa conduca, sa se simta “la putere”. Iar el e convins ca va gasi diplomatia necesara sa ii faca oricand pe plac si, amandoi sa fie multumiti si fericiti. Chiar daca asta presupune ca ea sa foloseasca soferul si masina firmei la care lucreaza el (nu e patron, ci doar unul dintre directori), ca si cum ar fi una din “achizitiile” ei, sa il inebuneasca pe bietul sofer si chiar sa il oblige sa o ia pe sens interzis, ca asa vrea ea, acolo e un magazin anume la care vrea sa ajunga si, fireste, nu poate merge ditamai cucoana pe jos. Iar el, sotul, nu poate face nimic sa o tempereze pe ea. Ba din contra, gaseste de cuvinta ca el, soferul, sa riste orice, carnetul, serviciul, doar ca sa o asculte si sa ii faca ei pe plac. Sotul nu ar fi niciodata in stare sa faca ceva care sa o aduca pe ea la bunul simt, sa ii explice ceea ce si ea stie oricum, pentru ca are carnet de sofer, si anume ca unele strazi au doar un sens care trebuie respectat de TOTI soferii. Nu, el nu poate face asta, pentru ca ar rani-o pe ea, amorul ei propriu si, fireste, ar risca sa isi piarda el din avantaje si imaginea sotului perfect care se crede a fi.

O alta ea, care s-a straduit o viata intreaga sa iasa inaintea tatalui, sa ii faca pe plac, sa il multumeasca, sa studieze si sa ajunga cineva, pentru a se ridica in ochii tatalui. Si cum poti multumi un astfel de tata, foarte sever, foarte pretentios? Ridicand “stacheta” familiei. A gasit un barbat frumos, destept, foarte educat, cultivat si talentat dar, cam sarac. Provenind totusi dintr-o familie simpla, asta a parut o achizitie pretioasa, care a meritat sa fie apreciata si luata in calcul. Desi ea e foarte frumoasa si a avut diversi pretendenti, in cele din urma l-a ales pe el, tocmai pentru ca avea ceva ce ea nu avea. Si-a zis in sinea ei, daca eu vin cu banii, el o sa vina cu educatia, si in felul asta o sa avem amandoi ce ne lipseste. Dar compromisul acesta, pentru ca este totusi un compromis, se intretine cu greu. De fiecare parte “trebuiesc” acceptate multe mici detalii neplacute: familia lui e foarte obositoare si pretentioasa, cam cu nasul pe sus, familia ei se plaseaza intotdeauna pe pozitia celui cu bani, care stie ca oricand poate intrerupe fluxul acestora.

Oare astfel de oameni pot fi fericiti? Ei asa arata sau mimeaza; asa vor sa ne convinga sau sa se convinga. Pana la urma, e vorba de puterea lor de acceptare a acestor compromisuri, adesea foarte umilitoare, de toate partile.