Misterul vacantelor noastre

Nici nu a dat bine soarele ca visele noastre au inceput sa prinda aripi. Se apropie vacanta, atata timp am asteptat-o! Fiecare asa cum si-o imagineaza, dar si cum si-o permite.

Totul este sa iti doresti.

Incepe o noua dimineata: dusul, cafeaua de dimineata, drumul spre redactie, ies din casa si soarele ma saluta…direct in ochi. Ii zambesc si eu cu caldura, ce sa zic, abia il asteptam, soarele merge cu mine pe strada, intru in primul magazin si imi cumpar o sticla cu apa, setea se potoleste, ies din magazin, soarele merge cu mine.

Ajung in redactie, deschid laptop-ul, citesc mesajele, ma salut cu colegii, ridic ochii pe fereastra. Soarele e tot acolo, ma asteapta. Scriu cateva articole, termin ce mai am de corectat, scurta sedinta, ma intalnesc cu un grup de studenti sa pregatim un proiect cultural “dor de vacanta mare!”, ar vrea sa faca niste ateliere undeva in natura, frumos proiect, iesim cu totii la o terasa, chiar sub umbrelute, soarele se bucura si el de un suc proaspat. Vine vorba de vacante: fiecare are cate o idée.

Inchid ochii. Sunt deja in Turcia la Kusadasi, ba nu, la Bodrum, sau la Castelul Balcik unde poti simti povesti de dragoste si istorie, sau in Avignon, sa ma plimb pe stradutele inguste, sa cumpar levantica proaspata din Provence, apoi sa merg la cele mai mari magazine din Paris. Sau pot sa merg la Nisa, sa fotografiez chipurile turistilor si hotelurile albe, sa vad palmierii, restaurantele elegante si  sa calc pe covorul rosu de la Cannes. Apoi, m-as intoarce la Sighisoara, sa port o rochie medievala si  sa salut toti localnicii, sa beau o gura de tuica proaspata, sau sa mananc fructe in Ardeal, apoi trec pe la toate manastirile din Suceava, sa ma bucur de cerul acela albastru de Voronet. Nu voi uita nici de munte, urc potecile de la Ialomicioara, sa revad Babele,  urc pe Jepi si  sa ma bucur de un bronz auriu. Unde poate fi buna o inghetata? Am descoperit eu un loc in Poiana Brasov, dar, si mai buna, parca e la 2 mai . Dupa o zi de plaja, parca merge o bere rece, un suberek cu branza si o plimbare prin Vama Veche, pe vremuri mergeam din 2 mai in Vama Veche prin apa, acum drumul se ingusteaza, stanca se surpa, pacat…in drumul spre casa trec si  pe la bunica mea, intr-o comuna veche si plina de oameni minunati, acolo gasesc cel mai bun lapte si mananc prune direct  din livada noastra…

Deschid ochii, sunt tot in redactie, soarele e tot acolo, misterul nu a plecat, indiferent unde vom merge, suntem tot noi, sa ne bucuram de tot ce avem, sa fim cu cei dragi, sa

nu-i uitam pe cei de acasa si sa le trimitem o vedere (nu un mail, sau mesaj pe telefon), sa  ne fotografiem, asa vom putea arata celor dragi ce am vazut si vom pastra pentru totdeauna clipele magice traite.

Tuturor, indiferent unde va aflati, sa va bucurati de soare – el e mereu acolo – de tinerete si viata, atat avem!