Ce mare diferenta intre jocurile noastre de ieri si cele de azi! Ce ne bucura pe noi? Sa jucam sotron, sau de-a v-ati ascunselea, “flori fete si baieti”, sa ne dam cu rolele, sa ne jucam in spatele blocului, “tara tara vrem ostasi”! erau multe jocuri hazlii, astazi aproape ca nu intelegem nimic. Copii nostri citesc Poter, ii pasioneaza jocurile pe calculator, nu au rabdare sa iasa la joaca, o minge de fotbal sau o racheta de tenis rar este luata din dulap si folosita. Nici plimbarile in gradini botanice, la zoo sau muzee nu ii mai pasioneaza pe copii nostri.Din pacate, nici de animalute de mai au vreme. Imi aduc aminte am crescut in casa parintilor mei cu catei si pisici, era treaba mea sa le dau de mancare, sa ii plimb, sa vorbesc cu ei, iar ei ne asteptau cu nerabdare sa ajungem acasa, deh…iubire neconditionata. La bunica Trandafira ma asteptau mieluti, Vasile era tare alintat, ma jucam mereu cu el, la bunica Sofia am vazut pentru prima data rate lesesti si moldovenesti si am mancat bulz, o sa va povestesc candva si de acele perioade.Sunt multi copii si astazi care au catei, papagali sau pisici, dar, nu mai au timp de ei, aproape ca nu mai au timp de nimic…
Ce ii bucura pe copii nostri? Sa stea ore intregi in fata calculatorului, sa discute pe mess, ii pasioneaza mobilele, androizii sau alte lucruri care ii indeparteaza de lume, de oameni, de fiinte. Ne e dor de intrebarile copiilor nostri: cand vii acasa, mami? sau: ce imi aduci bun? cand iesim la joaca?
Ne e dor sa stam de vorba cu copii nostri, sa stim ce simt ei, unde se duc cand pleaca de acasa, ce asteptari si dezamagiri au, ce vor…Mai sunt parinti care isi doresc sa plece in vacante cu copii lor, dar peste tot ii vezi cu laptop-ul pe genunchi, cu telefoane, casti, jocuri, aproape ca nu mai stiu sa se bucure de soare, de alti colegi, de frumusetile naturii, de bucuriile vietii.
Ieri, m-am intalnit cu baietelul unei colege care era foarte fericit ca a scapat de… virusii din calculator! si are doar 11 ani, atat, nu stie ce va face in vacanta, il enerveaza ca mama il cearta ca sta prea mult pe mess, iar la intrebarea “ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” ridica din umeri a mirare aruncand un “habar n-am”.Evident, florile din casa nu sunt ingrijite, un telefon bunicii nu ii mai da, de multa vreme nu se mai scriu vederi sau scrisori. Iar Grivei din curte tot asteapta sa-i vina stapanul cel mic acasa, sa il maingaie si sa-i zica o vorba buna.Timpul trece, trece din ce in ce mai repede, generatiile se schimba, sufletele raman acolo, copiii nostri se fac mari, Grivei imbatraneste si tot asteapta…
Cum sa fii fericit!
Misterul vacantelor noastre
