Povestea sforii

“Sfoara sta rostogolita in ghem asteptand foarfeca, un calau nemilos care, in mod paradoxal, despicand-o, ii va da in cateva clipe o…alta viata! Povestea sforii mele incepe asa: mama isi leaga carticelele; cu sfoara le leaga. Mainile ei fac noduri colorate din sfoara. Ma joc cu ghemul, cate vieti poate avea un ghem! Eheee…din radio razbat acorduri de muzica veche, imi place. Da, m-am slefuit odata cu varsta, imi place sa cred asta. Tata ar spune “esti un copil ce mai are atatea de invatat!”. Iau un carton si pun in joaca sfoara incolacita ca un sarpe-floare; nu arata rau! Ce ar spune mama acum? Ce-ar fi daca…Pe gresia din bucatarie e plin de capete de sfori colorate si snururi. Foarfece, lipici, resturi. Cosul vechi nu mi-a mai vazut demult ochii. Sunt eu cu sforile mele…un Univers in care nu mai e loc de lucruri marunte. ..” scrie Corina Dogaru. Asa am cunoscut-o pe Corina, o tanara sensibila, blanda, frumoasa, talentata. De mica iubeste arta, sub toate formele ei. De la mama a mostenit talentul, rabdarea si bunatatea, de la tata forta, puterea, increderea. Si-a dorit mereu sa faca lucruri speciale, iubeste pictura, dar cel mai mult ii place lucrul manual. Profesia ei nu are legatura cu arta handmade. Ii place sa se joace cu culorile, arta o relaxeaza si ii aduce bucurie sufleteasca. Ce iese din manutele ei harnice? Obiecte si lucrari din sfoara, din resturi de materiale, realizeaza tablouri, vase, diferite sticle, suporturi de lumanari, de papetarie, accesorii, bijuterii. Toate au o poveste speciala. Scrie despre fiecare intr-un jurnal numit “Povestea sforii”. Cel mai mult ii place sa ofere suveniruri realizate cu mult suflet si pasiune. Iubeste oamenii, copii si animalutele. Ii place sa lucreze mai ales noaptea, atunci are timp si este ea cu linistea din jur. Cand am intrebat-o ce isi doreste mi-a raspuns punctual: “am o lista scrisa, o port mereu cu mine: sa fie parintii mei sanatosi si sa ii pot ajuta si eu, sa pot lucra si sa fiu pe picioarele mele, sa invat sa cant la vioara (are o vioara foarte veche de la mama), sa imi dezvolt arta, sa merg in Delta, sa vad un concert cu Scorpions, sa-mi cumpar un aparat foto bun, sa zambesc mai mult, sa…ofer bucurie…”mai spune Corina. A participat cu lucrarile sale la diferite targuri si evenimente la Muzeul Taranului Roman (Bucuresti), Muzeul “Calatis” (Mangalia), Casa de Cultura din Mangalia, a avut o expozitie cu vanzare intr-un butic vintage & handmade din Irlanda, va urma o expozitie la Galati si spera si in alte orase. Am intrebat-o cine ii cumpara lucrarile si mi-a raspuns simplu: “oameni buni care imi apreciaza munca si talnetul”. Ce nu iti place la tine?o mai intreb. “Emotivitatea si sensibilitatea, mi-as dori sa fiu o femeie puternica” Am vrut s-o mai intreb multe, insa o las cu povestea ei s-o duca mai departe, a ales un drum frumos in care sfoara ii va fi mereu tovaras de drum…