Walt Streightiff spunea "In ochii unui copil cele sapte minuni ale lumii nu sunt doar sapte, sunt sapte milioane de minuni."
Un copil vede si descopera lumea cu toate simturile lui de fiecare data ca si cum ar fi prima oara. Se bucura pentru un cadou, de exemplu, ca si cum n-ar mai fi primit un cadou in viata lui.
Se uita in ochii tai si-ti spune "te iubesc" ca si cum ai fi plecat de mult iar atunci tocmai te-ai fi intors si era topit de atata dor si dragoste. Si nu in ultimul rand un copil e autentic, traieste asa cum ar trebui sa se faca ‚traitul’ si simte asa cum fiecare dintre noi ar trebui, macar din cand in cand, sa simtim.
Insa ne-am putea oare readuce copilaria inapoi, in mintea si in sufletul nostru?
Pai am putea sa fim un pic mai curiosi. Curiosi ca un copil. Copiii pun milioane de intrebari, iar cand crezi ca tocmai s-au oprit, gata! nu mai au ce intrebare sa mai nascoceasca, iata ca se mai iveste una... si inca una... si inca un milion, daca nu le-am spune noi sa inceteze cu intrebarile.
Amintiti-va de ei si puneti-va intrebari despre oamenii, lucrurile si situatiile care va inconjura. Asa am putea invata si noi mai mult din experientele noastre. Ganditi-va numai la urmatoarea situatie: in timp ce adultii merg, calcand peste furnici de parca nici n-ar exista, copiii le ocolesc si se opresc sa le studieze.
Am putea sa ne entuziasmam mai mult. Copiii se entuziasmeaza de fiecare lucru de parca ar trai o magie! Sunt extrem de incantati ca vad serialul de desene animate, ca merg la culcare si vor imbraca pijamaua cea noua – ce incantare! – si la fel de entuziasmati ca maine dimineata vor incepe o noua zi.
Daca va ganditi ca sunteti cam in varsta pentru acest gen de bucurie, atunci poate ca sunteti... daca nu stiti sa va mai bucurati; dar ati putea sa nu va dati voie sa fiti batrani niciodata!
Am putea reinvata sa avem mai multa incredere, sa nu mai fim atat de sceptici cu ceea ce ne inconjura. Am putea invata sa vedem altfel lucrurile. Daca cineva ti-ar zice: "Vreau sa imi construiesc trei piscine", care ar fi primul lucru pe care i l-ai spune? "Esti nebun?
Altii nu au nici macar una si tu iti construiesti trei? Cum le vei intretine?’ Cum credeti insa ca ar reactiona un copil la o astfel de propunere? Probabil ca ar spune: "Super! Cate o piscina pentru fiecare! Voi avea piscina mea!"
Ganditi-va ca in aceeasi lume gri in care traim noi, traiesc si copiii nostri. Dar ei vad furnicile, vrabiutele, vad pomii infloriti si albina care tocmai se asaza. Ce vedem noi? Vedem trotuarul gri, cerul innorat, atmosfera poluata si eventualele pungi de plastic atarnand in copacii din spatele blocului.
Copiii au curajul sa se murdareasca in toate culorile pamantului, sa mazgaleasca u fel de cerc mare, galben si diform si multe dungi albastre si sa-ti spuna ca au pictat "vara la mare", sa se scalambaie in fel si chip, aratandu-ti cum se danseaza tango si intr-o secunda sa se aseze in fata televizorului pentru ca urmeaza serialul preferat. Iar noi spunem ca nu stiu sa se concentreze...
Ce nu ati mai facut de mult? Ce nu ati mai simtit de mult? Ce nu ati mai indraznit de mult?
"Maestrul nu s-a lasat niciodata impresionat de diplome sau de calificari. El privea intotdeauna omul, nu certificatul adus de acesta. Intr-o zi el le-a spus discipolilor: "Daca are urechi si poate auzi cum canta o pasare, este inutil sa-i mai ceri referinte legate de scoala pe care a urmat-o."
Ganditi-va la asta atunci cand va alegeti prietenii! Si nu numai atunci...
Suntem pe ultimul loc la fericire!
