…desi tocmai l-am spus.
De fapt, l-am scris.
Bine. Recunosc: l-am si spus in sinea mea… si poate chiar cu voce tare.
Uneori doar mie, alteori si lor, niciodata tie.
Ce rost are spusul dorului, daca nu ajunge la tine?!
I se anuleaza proprietatea de a fi fost grait, caci a fost vorbit doar si neauzit.
Un dor nespus… neajuns… nedrept si nejustificat.
Cati de “ne”… (pe) Noi, ne, ni… cazul a fost Nominativ… Dativ si de cele mai multe ori Acuzativ… pronume la persoana I, plural…sec si la timpul trecut.
Da, stiu, pronumele nu are timp… dar candva il conjugam, il articulam, il lungeam si prescurtam dupa bunul plac si nu era nicio problema.
Aveam si genitiv si vocativ!
Nu aveam regulile lor, ci doar pe ale noastre. Limbajul nostru privat: trupuri, priviri, atingeri, batai de inima. Mai mult ca perfectul nostru…
Uite-ma - sau uita-ma, daca nu ai facut-o deja- cum ma incalcesc in amintiri. Si ce amintiri! Si ce incalcire! Mai sa ma impiedic si sa-mi frang sufletul; dar am invatat sa am grija si sa ma uit pe unde calc… uneori indraznesc chiar sa privesc, dar pericolul devine prea mare. Asa ca ma uit si trec mai departe. Poposesc la cateva clipe trecute si-mi aud prezentul strigandu-ma… cu timbrul vocal al unui viitor anterior.
Gramatica noastra tocmai a devenit arhaica. Nu o mai folosesc decat lingvistii si antropologii viitorului perifrastic... ce cauta fosile... sa le inteleaga, cica. Ii mai stim doar noi substraturile si toate intelesurile ascunse. Comori ingropate in destine aglomerate… de mine, de tine… de noi.
Hai sa adormim!
Am vorbit suficient cu tine fara sa fii prezent (ai ramas tot trecut).
Sunt obosita.
Nu imi raspunzi.
Nici nu ai cum. Tu ai ramas in amintirile mele, iar eu imi sunt in planurile actuale. Banda timpului curge diferit… ba chiar pe alocuri este rupta si nu are rost sa imi deranjez auzul deruland-o inapoi.
Iti promit ca voi fi bine! Promite-mi ca vei fi si tu! Te vreau fericit mai presus de orice… nu-mi place ca oamenii ce mi-au trecut prin viata frumos sa nu aiba parte de tot ceea ce isi doresc.
Voi fi si eu!
Si poate ca si asa sunt…
Vise in praf de stele!
... si atat
E ca si cum sufletul imi foloseste ochii pentru a atinge lucrurile acestea...
