Citeam comentariile voastre la materialul: ”De ce isi scuza femeile barbatii infideli” si remarcam un aspect grupal, de masa rotunda in jurul acestui subiect. Sa vedem un pic ce spun participantii (am sa folosesc ordinea cronologica inversa pentru usurinta):
Soarec spune: "Barbatii isi iubesc femeile sau duc vieti duble pentru ca femeia vrea sa i se demonstreze sentimentele" (sper ca am inteles bine mesajul intrucat e foarte spontan), Florin crede ca "e din cauza femeii", Bianca spune ca "...e din cauza fricii de ceea ce se va intampla. Scuzand reuseste sa isi infranga frica. De fapt nu au niciun motiv pentru care fac asta cu exceptia fricii", in timp ce Oana-Camelia spune, simplu, "pentru ca sunt fraiere", Lucia "pentru copil, din teama, pentru colegi sau pentru ca asa sunt ele", iar Camelia conchide: " Nu are rost, iubiti-l asa cum este".
Voi redati indiferent de pozitia pe care o adoptati un aspect important – cel de relatie. Intrebarea pe care o am vizavi de aceste comentarii este:
Este modul propriu de functionare sau vine din relatie asa cum este ea? Cand spuneti "de fraiere" va referiti la un mod propriu de functionare. In rest, ipotezele merg spre relatii – copil, partener, colegi, etc. Frica de viitor, de ceea ce se poate intampla este un aspect individual. Dar in acest caz ne putem gandi la urmatorul lucru:
"Daca iti este frica de ceea ce va fi atunci esti in aceasta relatie pentru a evita viitorul infricosator?” Ce fel de legatura este aceasta atunci? Ea marcheaza o suferinta deja. Iar simptomul infidelitatii marcheaza chiar aceasta stare – de frica. Putem creiona urmatoarea situatie:
O tanara este in relatie cu un partener. Ei ii este foarte frica sa fie singura. S-a atasat (agatat) de acest partener pentru a nu fi singura. Nu stie sigur daca il iubeste sau nu. El a acceptat aceasta relatie, poate dintr-un motiv similar, pentru a nu se simti singur. In timp, el a descoperit o alta relatie. Acum tanara este in urmatoarea situatie: Sa accepte ca poate sa fie si fara el, dar infruntandu-si singuratatea care o sperie, sau sa accepte situatia preferand sa fie ranita narcisic dar fara perspectiva infricosatoare?".
E o situatie frecventa. Eu m-am intalnit cu multe cupluri in situatii similare. Din punctul meu de vedere eu consider infidelitatea un simptom, o durere care marcheaza o suferinta. Astfel ea poate sa aiba un efect benefic asupra cuplului si asupra celor implicati daca reusesc sa inteleaga ceea ce se intampla.
Cum vedeti situatia de mai sus? Cum ati proceda voi daca cineva v-ar povesti aceasta situatie?
Depresia - elefantul care blocheaza orice iesire din situatie
De ce isi scuza femeile barbatii infideli
