Si de aici incepe nesfarsitul razboi al stabilirii procentuale a celor care calca stramb mai mult, mai des sau mai deloc.
Ce pot sa spun? Intr-adevar mi se pare o competitie justa... pentru adolescenti si preadolescenti, bineinteles.
Da, stiu, amantele nu sunt parte componenta a sondajului de opinie, pentru ca amanta nu trebuie, in mod automat, la randul sau sa fie infidela cuiva.Amanta poate fi o femeie singura care, la randul ei, aplicand rationamentul pur al infidelitatii, este si ea inselata cu sotia sau cu o alta... amanta. Karma nu doarme! Insa, aceasta, chiar daca din punct de vedere teoretic nu creste procentul in materie de femei infidele, contribuie in mod activ la adaugarea de puncte procentuale pentru barbatii straini de notiunea de monogamie. Ergo, este aproape la fel de vinovata ca si el, adica trebuie considerata tot ca fiind o forma de infidelitate.
Asadar, in jocul infidelitatii suntem aproape parti egale, fie ca inselam sau ca ajutam intr-un fel sau altul adulterul.
Bun, acum ca am lamurit si aceasta „dilema”, as dori totusi sa stiu cui servesc astfel de „sondaje”? Pentru ce atata bataie de cap, mai ales dupa depasirea varstei de 22 de ani (cand se presupune ca ai terminat o facultate, ori ca procesul maturizarii a inceput inclusiv pe plan profesional etc.), sa stabilim vinovati si vinovate de infidelitate?
Sa fim seriosi: monogamia nu se poate mentine o viata intreaga, in cuplu. Daca ne limitam doar la a gandi inselatul in doua forme: fizic sau imaginativ, inseamna ca ne mintim singuri. Atata timp cat fiecare dintre noi simte, la un moment dat, mai mult sau mai putin, nevoia unei guri de aer proaspat, inseamna ca intentia exista in ambele cazuri, iar acest lucru ne face susceptibili de adulter, in egala masura.
Lasati, dragelor, copilarismele fugitului dupa amantlacurile lui. Daca va fi sa se intample, oricum se va intampla. Asta credeti ca leaga un cuplu? O fidelitate trupeasca?
Si da, dragi barbati, si noi, femeile, in aceeasi masura ca si voi avem dreptul, mai ales dupa ceva ani de degustare a aceluiasi vin, sa incercam sau sa ravnim la un pahar, doua de sampanie. Acest lucru nu schimba, insa, cu nimic preferintele noastre.
Cred in monogamie si in fidelitate, dar o aleg mereu pe cea sufleteasca si emotionala. Cea fizica reprezinta doar o reprimare a impulsurilor noastre primare. O reprimare demna de a fi laudata celui ce reuseste sa o tina sub control, fara sa isi altereze echilibrul psihic. Da, da hormonii ne cam controleaza sanatatea mentala si putini sunt destul de incadrati spiritual incat sa anuleze efectele inabusirii anumitor porniri.
In orice caz, lasati paranoia si statisticile si iubiti-va, pentru ca -pana la urma- asta este tot ceea ce conteaza!
A voastra,
MSZ
Obsesia unei relatii serioase
Trecator si trecatoare
