Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta 7

Pe adresa poveste@feminis.ro au fost trimise urmatoarele povesti la concursul organizat de Feminis.ro si Veloteca. Trimite-ne si tu povestea ta despre biciclete!

 Pentru concursul:  Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta 

Alina Marginean - Bicicleta mea draga

Povestea mea este una frumoasa plina de amintiri placute si putin.. dureroase ca sa zicem asa.

Era in urma cu multi ani, aveam in jur de 7 ani si eram la bunicii mei impreuna cu sora si 2 veri. Ne placea sa ne intalnim la bunici vara si sa ne jucam diverse incepand de la carti, sotron, volei. Bunicul meu avea o bicicleta rosie mare (pentru mine asa parea atunci fiind si mai mica de inaltime) si era pusa in spatele casei, eu curioasa ii tot dadeam tarcoale, vroiam sa stiu cum e sa mergi cu bicicleta,  cum te simti.

Iar unul dintre veri vazand ca nu prea mai am chef de joaca s-a hotarat sa ma invete sa merg pe bicicleta, sincer mi-era cam teama ca stiam de la alti copii ca poti cadea si sa te lovesti foarte tare, dar urcand pe bicicleta prima data aveam niste emotii, iar varul ma tinea din spate sa nu cad. Nu reuseam sa ma uit inaintea mea, eram fascinata de pedale si la un moment dat ridicand privirea am vazut un copac pe care l-am luat in brate din plin. M-am lovit zdravan dar dupa cateva momente de uluiala si panica am izbucnit in ras iar varul meu zicea ca asta o sa imi aduca aminte de primul meu drum cu bicicleta (dupa aceasta aventura am primit-o cadou de la bunicul, vazand ce draga imi e bicicleta).

A fost frumos si de atunci am incercat sa nu mai cad, chiar daca m-am mai ciocnit cu unul sau cu altul pe drum pana la urma am stiut ca trebuie sa ma uit inaintea mea la drum si nu la pedale. O amintire frumoasa plina de farmec alaturi de sora mea, verii si bunicii mei dragi (doar bunicul a mai ramas in viata)
Viata e frumoasa plina de amintiri care ne raman vii in suflet.

Craciunescu Mihaela  - Un exercitiu de imaginatie: mama pe bicicleta - bebe in remorca atasata

Bucuresti. Caldut afara, dar nu foarte, dupa amiaza, numai bine pentru o plimbare de placere prin oras. Eu si fetita mea plecam sa mai vedem si noi lumea si sa ne mai imbogatim cu ceva. Ne bucuram ca nu este foarte cald si adie putin vantul. Lumea parca astazi este linistita pe strada.

Totul frumos- pana la prima coborare de pe trotuar: aici parcate o masina si o motocicleta. Din pacate nu avem loc printre ele de niciun fel. Masini in rest parcate "regulamentar" una langa alta, trebuie sa intorc bicicleta si sa caut un alt loc de coborare - noi ne facem loc mai greu.
O luam pe alta parte - ajungem pe strada toti soferii ne claxoneaza. Pana la urma ajungem in parc- in Tineretului.

Nici nu stiti cat ne bucuram. Aici chiar ne putem plimba in voie. Doar ca fetita mea tocmai a vazut locurile de joaca. Si vrea acolo. Intram cu greu pe o alee ingusta - parchez undeva la margine si stam sa ne dam prin toti calutii si toboganele....Cand mai trag cu un ochi la bicicleta: copiii sunt toti urcati pe sus pe jos - trag de toate alea. Incerc sa ii conving sa nu se mai urce pe bicicleta- doar in remorca.

Ne mai jucam un pic si fetita mea se hotaraste ca putem sa ne mai plimbam prin parc. Plecam sa ne mai plimbam. Un caine latra dupa remorca si vrea sa inhate si el ceva. Se face tarziu. Trebuie sa ne intoarcem acasa de acum. Deja stiu: claxoane, caini de pe margine latrand la noi, "blocaje" in trafic....
Cu toate acestea sa nu va ganditi ca nu vom iesi si maine, si poimaine...si de cate ori avem ocazia. Nimic nu ne poate lua placerea plimbarii cu bicicleta.

A-propos abia astept sa plecam din Bucuresti pe undeva pe la Brasov, acolo avem parte de toata savoarea plimbarilor: soferi calmi, masini parcate regulamentar, caini comunitari lipsa...si parca nici copiii nu trag de toate lucrurile noastre lasate la odihna.