Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta 6

Pe adresa [email protected] au fost trimise urmatoarele povesti la concursul organizat de Feminis.ro si Veloteca. Trimite-ne si tu povestea ta despre biciclete!

Pentru concursul:  Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta

Chiorean Mihai - Bicicleta, un mod de a trai

De mic copil am inceput sa pedalez pe bicicleta, cu totul ca atunci era destul de greu sa imi tin echilibrul. Insa, pe parcursul anilor ce au trecut nestingheriti, am invatat foarte multe .

Am inceput sa fac mici trasee de cativa kilometri, dezvoltandu-mi astfel rezistenta ajungand sa parcurg chiar si 50 de kilometric in cateva ore. Toate aceste trasee le fac singur deoarece nu am prieteni care sa se incumete sa vina alaturi de mine. Singura prietena in aceste mici calatorii este bicicleta. O semi-cursiera nemteasca, marca Staiger. Cu totul ca este o bicicleta veche, ea tine pasul cu mine insotindu-ma peste tot. Am fost chiar si iarna cu ea la -20 de grade.

Am si amintiri frumoase cu ea, dar si amintiri nu tocmai frumoase. De exemplu, intr-o zi frumoasa de iulie, am pornit impreuna cu prietena mea, bicicleta, la drum. Mi-am pus atunci in cap sa parcurg aproximativ 25 de kilometri. Dupa am parcurs vreo 10 kilometri, am ajuns in varful unui deal care la baza avea o curba destul de serioasa. M-am oprit si mi-am adus aminte de un baiat care a avut un accident teribil in aceea curba. Insa, dupa ce m-am linistit un pic am pornit pe panta in jos. Am prins ceva viteza si urma sa intru in curba. M-am inclinat usor spre stanga si am trecut usor de aceea curba. Dar, din pacate eu bucuros fiind ca am trecut cu bine, nu am mai fost atent la drum, si roata mi-a intrat in santul de pe marginea drumul. Din instinct mi-am bagat mainile in fata si astfel am reusit sa nu ma lovesc la fata. Insa, cum mainile au iesit la inaintare am reusit sa imi o  zgarietura destul de serioasa, din palme pana la coate.

M-am ridicat repede de pe asfalt, inima imi batea extreme de tare, adrenalina era la cote maxime. Nici nu am simtit durerea in primele 10 minute asa de speriat eram. Din nefericire si bicicleta a iesit destul de sifonata in urma acestei cazaturi. Roata fata s-a spart impiedicandu-ma astfel sa ajung acasa. Am luat-o frumos la pas pana ce am ajuns la jumatatea drumul. Mama ma suna cu disperare, cred ca ea a simtit ceva, insa eu nu i-am spus nimic. Doar a treia oara cand m-a sunat i-am specificat ca am cazut. Cand am ajuns acasa, si a vazut zgarieturile m-a certat bineinteles, dar s-a bucurat de faptul ca nu s-a intamplat ceva mai grav.

Am stat cu mainile bandajate vreo 2 saptamani, dupa care mi-am reparat bicicleta si am pornit din nou la drum, drum in  care o sa fiu de 1000 de ori mai atent caci nu vreau sa ma ranesc eu sau prietena mea (bicicleta).

[gallery:1083]