E iulie! E vara! Am un chef nebun sa iubesc tot ce misca. Imi plac oamenii si ma uit cu atentie la ei. Unii sunt tristi, altii blazati, unii privesc numai in jos, altii sunt grabiti... Atat de putini oameni vioi... Cu totii avem probleme, fel de fel, iar eu nu sunt o optimista, insa e ceva in aer care nu ma lasa sa ma deprim. Imi vine sa las biletele de dragoste florilor, copacilor, oamenilor! Traim intr-o lume care n-are nici o legatura cu visele nimanui, am fost dezamagiti, nu totul este corect, nu mereu adevarul este apreciat, nu primim ce meritam, dar deja stim toate astea. Ce rost are sa devenim rai, vicleni, reci sau razbunatori? Este atat de scurta viata... si pe cuvant, eu chiar cred ca este una singura! Deci sa ne bucuram! Avem motive, daca ne relaxam un pic! In fiecare dimineata ma spal pe dinti cu o periuta aurie, mananc cereale dintr-un bol cu trandafiri, ascult muzica, imi suna telefonul deci cineva se gandeste la mine, prin urmare sunt fericita!
Mereu ne dorim mai mult, mereu nemultumiti, dar oare avem nevoie de atat de multe pentru a fi fericiti? Parintii au avut grija sa ne spuna de cand eram niste prichindei, ca viata e grea! Deci am fost anuntati si am avut o copilarie intreaga sa ne obisnuim cu ideea. Mai mult decat atat cu totii ne doream sa ne facem "oameni mari" cat mai repede! Pai si atunci? Haideti sa zambim mai des , haideti sa facem noi o lume mai frumoasa! Haideti sa nu ne dezumanizam... Daca vom sta de vorba unii cu altii vom vedea ca noi toti avem nevoie de iubire, de sensibilitate, de caldura, prietenie, adevar si intelegere si totusi, e atat de mult rau in jurul nostru...
Ne facem mai buni, iubitilor?
La doi metri de... Al Pacino!
