La doi metri de... Al Pacino!

... Si am plecat la New York. Pentru prima oara. Totul era exact opusul a ceea ce auzisem despre americani: nu sunt mai multi grasuni decat pe la noi, nu am vazut femei urate ci unele mai frumoase decat prin tarile Europei, nu sunt prost imbracati, gropile de pe strazi sunt mai mari decat ale noastre, nu sunt atat de tari la capitolul " musical-uri" , asa cum auzisem si nu am gasit haine ieftine care sa-mi placa, asa cum ma instiintasera prietenii. Recunosc, am fost un pic enervata de normalitatea New York-lui! Aveam senzatia clara ca "NY cel adevarat" e ascuns si la un moment dat ni se va spune ca totul este o gluma, urmand sa vedem si noi " spectaculosul" de care toata lumea vorbeste. Evident, dupa vreo 2 zile am realizat ca alt NY, nu aveau...

Si ma plimbam pe Broadway, cautand o toaleta, caci musical-urile ma dezamagisera, si la un moment dat, vad un afis imens cu actorul meu preferat: Al Pacino! Mi-a stat inima! Il intreb pe iubitul meu: " aici joaca?" dar fara sa mai astept un raspuns intru la casa de bilete. Cred ca l-am intrebat de vreo 5 ori pe domnul de la bilete daca joaca Al Pacino, cel din Godfather, Scareface si nu vreo dublura a lui. Am cumparat ultimele doua bilete la "Negutatorul din Venetia". Am fost la doi metri de el! Cand a intrat pe scena toata sala a inceput sa aplaude.

Sa va mai spun ca n-am inteles nimic din piesa pentru ca doua ore am plans de bucurie?