Gelozia!

Acum am o relatie dificila! Il iubesc, ma iubeste, dar sunt foarte geloasa. Stiu, stiu sunt nebuna... Stim prea bine ca nu e asa. Simt fiecare clipire de geana, fiecare adiere de sentiment, fiecare pui de gand ce va urma sa vina. Simt pur si simplu. Mi-as dori sa nu mai fiu atat de receptiva la "semnale extraterestre", dar sunt. Mai nou, am descoperit ca pe langa faptul ca vad clar cand el vorbeste mai tare pentru a-i atrage atentia femeii de la masa 5, ca ghicesc imediat ce fusta scurta trece prin spatele meu cand el rade in hohote si e simpatic, am dezvoltat o placere imbecila din a ma chinui singura.

Procesul e cam asa: imi vine in cap ca el ar putea, de exemplu, s-o placa mai mult decat trebuie pe prietena mea. In loc sa incerc sa ma linistesc, creierul meu, pur si simplu lucreaza la distrugerea mea: nu pot sa ma opresc din a-l face atent la cat de misto e ea, cat de bine arata si ce desteapta e. Si nu asa, oricum! Ci cu argumente puternice cat sa conving. Cand vad ca el incepe "s-o vada", incepe scandalul! "Ok, eu ma retrag... Du-te si traieste-ti-o! Poate de ea ai nevoie..." etc...

Si acum ma intreb: cum naiba se face ca nu numai ca asist la acest proces de distrugere dar si particip cu tot sufletul si cu tot creierul de parca n-ar fi vorba despre mine. Nu e normal, nu? Ma bucur atunci... Nu-mi plac lucrurile prea normale.


Intra aici si vei descoperi noua mea colectie "WHITE NUDE AND LOVELY"!