IAR

Si iar ne-am intalnit ca sa-mi recalibrezi orizontul meu instabil ce duce de mult spre pierzanie. La ceas de seara, in apartamentul acela ce-aduce a loc de inchinaciune pentru toate pacatele ce se petrec in el, m-am trezit in vartejul pe care mi-l tes asemeni unei panze lipicioase.

Imi vine sa-ti multumesc desi te urasc de mor si mi-as da pe nimic, unui strain, toate amintirile cu tine, doar sa nu mai simt nici urma de miros, atingere ori privire a ta- in drumul meu. Si totusi te primesc in viata mea, ba mai rau, te cer cu disperare, te caut mereu si facilitez toate rahaturile astea de intalniri, de parca fac PR personal pentru cat de mult si de prost pot trai in trecut, caci de-as iesi din el, probabil m-as teme si de umbra mea.

A inceput prin a-mi mirosi un umar. Mirosul meu, care peste vreme nu se schimba, doar de dragul lui, precum animalele in jungla, sa ne recunoastem in acest fel. Odata ce a simtit ca sunt tot eu, s-a dezlantuit adulmecandu-mi figura impietrita (pentru ca era EL) si buzele ce mi le muscam, de emotie si de dorinta de a scapa. Diavolul cu figura angelica, cu ochii mari si nas perfect, cu mandibule puternice prin care-i simti fertilitatea si par des care-i sfideaza varsta si pe toti prietenii lui- cand te prinde nu te mai lasa pana nu scoate din tine tine toata suflarea feminitatii si a sensibilitatii, cu nemernicele alea de imbratisari lungi si saruturi apasate.

Niciunul nu a avut asta in sange.

Apoi, cand termina de tras din tine toata latura ta umana, iti dai seama ca nici nu poti ramane sa petreci noaptea impreuna cu el, pentru ca are povesti mult prea intortocheate prin ungherele casei.

Oare unde a uitat rama cu pozele noastre?

Intre timp mi-am dat seama ca am nevoie de iubire si de unu' caruia sa-i spal vasele. Nu stiu daca e vreo fantezie de copil prost de-a mea, dar de vreo saptamana ma gandesc la sexele opuse. Mai frumosi, mai destepti, mai cu vino'n coa', poate urat dar destept, sa filozofam in fiecare noapte despre ce inseamna Omul...naiba stie, ar fi bine sa apara cineva. Ceilalti pe care i-am lasat ca la ospatul lui Lapusneanu, vor ramane cu adevarat boieri pentru ca m-am tinut tare sa nu le distrug vietile si sa-i fac sa ma urasca de moarte. Probabil ca treaba asta o sa ma tina vreo doua saptamani, timp in care o sa realizez (a mia oara) ca ma plac atat de tare, incat nu pot sa renunt la relatia cu mine, care este de departe cea mai putin defecta din toate cele pe care le-am avut.

Imi promit sa nu mai scriu despre tine, ca sa pot scrie cu adevarat.