Totul se termina si se termina vara

In zorii zilei, vaduva mea neagra isi picteaza unghiile in rosu, in timp ce izbeste cu capul de peretii sufletului. Anticamera e aproape  goala, cineva a strans o parte din lucruri azi noapte- pentru restul a mai ramas o gramada de timp. Cei singuri au fara exceptie mai mult timp.
Lumina de afara a invadat incaperea. Ar trebui sa fie o noua zi si totusi vaduva tine lumina de la bucatarie aprinsa, ca sa nu mai fie atat de singura. Poarta aceleasi straie de aseara, acelasi par zbarlit in cap. Doar cearcanele tristetii sunt noul cadou pe care nu si-l dorea.
Incotro? e intrebarea. Vara ei a inghetat, Nabucodonosor i-a condamnat inima la robia tristetii.
Desfac cu grija o banana, unghiile trebuie sa ramana perfecte. Nu mai am timp deloc si ma intreb unde gasesc scopul. Raul a fost facut, iar cutiutza roz, de catifea, a Pandorei, e plina de cacat. 
As minti daca as minti ca nu vreau sa dispar. Sa "dispar" ultimele 2 luni ale declinului- o corabie cu o gaura imensa la prora, pe care o peticeam de una singura, cand membri echipajului parasisera deja ambarcatiunea.
Singura, pe un vas ce se scufunda, intr-o mare involburata.
Ma inec fara tine.