Da, chiar poti obtine orice.
Dar lucrurile vin ori atunci cand nu te mai astepti, cand ai uitat cat ai gandit-o sau cerut-o...sau vin cand e foarte tarziu. Incerc sa-mi fac niste conexiuni prin minte si nu reusesc. Asta e un moment in care ma simt inhibata. As vrea mai mult si nu pot, nu ma aud deloc in atata liniste.
Cand linistea a anuntat o furtuna pasionala, a fost memorabil. Amintiri din care te hranesti, te otravesti, te omori si apoi te trezesti la viata.
Cum poate cineva sa te faca sa te simti atat de viu?
De ce nu pot sa ma satisfac singura, in capitolele existentei mele? Citeam undeva ca sufletul pereche apare atunci cand obtii o suprema armonie cu propria-ti persoana. Sunt in punctul asta si totusi departe de ceea ce-mi doresc.
Revenind la intreg, e clar ca nu pot sa-l am. Ma multumesc ca-n Evanghelie, cu firmituri de la masa bogatilor.
Ce faci cand trupul iti este hranit iar sufletul moare in tine? Moare de dorinta de stareadebine.
Barbatilor nu le plac femeile prea sigure pe ele, ii inhiba. Femeile, cititoarele blogului meu, sunt in extaz acum. Barbatii zambesc, o parte considera ca n-am cunoscut eu ce trebuie (pe ei, hehe). Dar oare o femeie apreciaza un barbat care pune un punct prea apasat pe I? Punctul ala e un cerc de fapt- si te trezesti in caruselul mintii, unde ametita, te intrebi cate ture te mai dai. Uneori speri sa mearga din inertie, sa nu se termine niciodata.
Inertie vs. Lucruri provocate. De ce trebuie sa se termine cu 'binele' ? Fiecare om are o anumita forma pentru bine. Se intampla si ca un lucru rau sa aiba aiba propria sa forma de bine, tainuita undeva. E o problema de timp si rabdare sa o descoperi, dar lumea ( si eu ) este foarte grabita. Din graba incerci sa nasti lucruri frumoase, ele se opresc mai apoi. Cand iei o pauza, inspiri adanc, alegi sa uiti ( si chiar uiti ), situatia revine, surprinzator, mai puternica si mai devastatoare. De asta zic ca punctul este un cerc si mereu te intorci de unde ai fugit.
Oamenii nu fug de bine decat daca au probleme cu ei. Asa ca mine. Cand eu nu fug, fugi tu- si tot asa, situatia nu ne va implini niciodata pe niciunul. Imi dau seama ca nu e corect ce spun, nici fata de mine. Va spun o poveste cu care ma regasesc in 3 persoane diferite- si toate sunt cauze pierdute. Pamant de flori, cum zice Ana.
Sunt o fata tare buna, ca-n versurile alea cu 'o fata ca ea', care vrea sa puna niste roti in miscare. Ce (nu) fac oare de nu intru in gratiile cuiva pe care mi-l doresc- iar in schimb, sutez in terenul a carei echipa nu o sustin?
Sunt ca un fum de tigara, te-ai imbatat de mine cand ai vrut sa ma fumezi- apoi ai renuntat la vicii si fumul s-a risipit. Ador lucrurile care dau dependente, iubirea-i singura de care m-am lasat.
Si totusi...am chef sa ma indragostesc, pentru mai mult de doua saptamani.
Inchei acest post cu prima urare de "La multi ani" pentru Maria mea. Eu ii zic Mery, ea imi zice ca nu mai ma iubeste. Cu ea imi montez zilele si uneori si weekendurile. De la ea am invatat (de neuitat!) ce este luftul. Am cunoscut-o acum 7 ani, cand purta ochelari mari si era mica. Intre timp a facut doi copii si are un "cald de mama" incredibil. Ea imi asculta povestile intortocheate, ea ma sfatuieste, ea imi refuza voice-urile cu depasiri de 12 frame-uri. Ea este cu doua capete mai mare ca mine si tot ea mi-a facut loc in patul ala de la Brasov (de neuitat, din nou). Avem cam 1 milion de lucruri in comun si o zodie care ne permite sa fim nebune. Sa mergem in club cand copiii nu-s acasa, sa rasarim la Molotov, sa pensam veveritele, sa facem breton de gimnasta, sa-i conduc masina, sa ma cheme sa dorm la Otopeni de o suta de ori. Sa-i busesc calculatorul (da, am facut-o de multe ori), sa-mi gaseasca haine cand am venit plouata cu bicicleta, sa ne hlizim, sa muncim si iar sa ne hlizim.
E un post prea mic, pentru un om cu atata spatiu ocupat in sufletul meu.
Maria este http://www.aiunmesaj.com/ si o iubesc cat toata Vama!
dependenta vs. abstinenta sentimentala
IAR
