Eu cu mine

De multe ori decorul se schimba, lucrurile iau intorsaturi ciudate. Oamenii vin si pleaca fara sa se gandeasca de doua ori, fara sa conteze ca iti pot influenta viata. O iei razna. Si atunci cand ai nevoie cel mai mult de cineva anume, chiar atunci sa nu te astepti… nu vine. Ramai doar tu. Multe lucruri pe care vrei sa le spui au loc doar in mintea ta. Si stau gandurile si te chinuie. Nu poti decat sa stai cu ele, si sa astepti sa te devoreze sau se sa opreasca.

Oamenii renunta usor. Li se face frica, se sperie cand lucrurile devin importante. E usor sa iti iei catrafusele si sa pleci, e greu sa lupti, e greu sa simti, e usor sa crezi ca nu poti – e mai la indemana. E usor sa iti fie frica, e dificil sa iti infrunti temerile. E incredibil de greu sa nu lasi propriile defecte sa iti controleze intreaga persoana. E dovada de lasitate sa crezi ca lucrurile bune sunt doar bune si ca nu trebuie sa muncesti pentru ele.  E nevoie de mult curaj sa vrei sa mergi inainte chiar daca stii ca poate vei avea de suferit. E greu sa fii sincer.

Oamenii sunt singuri. Singuratatea exista si trebuie sa inveti sa o traiesti. … este singurul tau prieten constant.  Sinceritatea asta e la fel de singura. Rar auzi de ea. Nu stiu unde sta ascunsa.

Daca vrei tandreturi, amor, minciuni frumoase, admiratori, promisiuni… e usor. Dar un om sincer- fara strategii, cu adevarul pe buze, fara ganduri in plus, limpede…….

Dar pana una alta sunt tot eu cu mine; si gandurile.  Depind de mine, ma ridic, I turn to myself.