Escapada la Borovets

Am atatea de povestit si nu stiu de unde sa incep. Cel mai corect mi se pare sa facem o chestie democratica: voi sa-mi scrieti despre ce  colt de lume vreti sa scriu si, daca am fost pe acolo, ii dam drumul. Sau poate va intereseaza o mancare deosebita de undeva, acelasi lucru. Poate vreti sa vin la voi acasa sa v-o gatesc? Daca aveti o relatie la covorul fermecat mai putem discuta altfel... nu cred. Mai e ceva: poate vreti sa profitati de cucuiele, bataturile, valizele pierdute... pe scurt sa invatati din toate greselile pe care le-am facut. E drept, voi sariti de partea cu pierderea si  durerea.

Fara sa-mi cereti, va voi povesti despre Borovets. Cu ani in urma eram ghid turistic in Poiana Brasov si, evident, dat mult pe schiuri pe acolo. Ulterior am lucrat pentru o firma de turism suedeza si, timp de 6 ani, iarna am fost in mai toate statiunile din Alpi. Asa am vrut eu, sa vad cat mai multe, desi e groaznic sa-ti faci valiza +schiuri+clapari cam la 6 sau 12 zile o data.

Am revenit in statiunile montane romane in 2002 si m-am incurcat rau de tot, atat financiar cat si transport. Timp si bani multi cu putin schi.

Unde sa te duci, ca de microbul e aspru si cere schi. Mi-am adus aminte de o vizita care o facusem prin anii 80 in Bulgaria. Era o statiune langa Sofia care era facuta parca de francezi si era OK. Sa vedem acum in 2008 ianuarie daca s-a schimbat in bine sau rau. Am recalculat ruta ca azi, avem GPS, sunt 487 de km  de la Bucuresti la Borovets, mi-am luat inima in dinti, familia in masina si am plecat la o “proba”, ca altfel nu stii cum e. Zis si facut, am plecat dis de dimineata ca vroiam sa prindem macar ½ de zi de schi.  Pana la Giurgiu am prins ceva ceata, asa ca am mers usurel, granita e simpla acum si da-i bataie directia Sofia. Politistul bulgar e prezent dar corect. Daca dai bice la masina fii pregatit sa dai si un ban. La vreo 100 de km de Sofia incepe si o autostrada care iti face viata mai simpla.  La Sofia ai o mica problema, daca nu ai GPS e destul de greu de gasit, dar traversezi pur si simplu orasul dupa care iei directia A1 Plovdiv si aici mare atentie ca de pe autostrada faci dreapta si nu e chiar usor de gasit. Daca ai iesit cum trebuie, restul e simplu si bine marcat. Ajuns la Borovets cam dupa 6 ore de drum destul de OK, am ramas tare surprins. O statiune maricica, cu o gramada de hoteluri unele mai Todor Jivkov-iste ( adica mai din timpul comunismului) dar majoritatea noi si chiar frumoase. Statiunea este destul de compacta, totul e in 5-10 min distanta de unul din sistemele de partii.

Am optat pentru un hotel proaspat construit, Yanakiev, cu avantajele si dezavantajele unui hotel la inceput de drum. Nu puteai plati cu card inca, minus, preturi impecabile, pentru o suita imensa 80 euro, plus. Garajul subteran incalzit nu costa nimic, plus, personalul destul de ..aiurit dar dornic sa te ajute, asta si cu plus si cu minus. Super piscina cu sauna si hammam turcesc (plus de doua ori), un breakfast simplu si neinteresant (minus), amplasamentul hotelului chiar pe marginea partiei (un mega plus).

Sa trecem la subiectul principal si anume schiatul. Un sistem de partii bine marcate, harta si semne distinctive sa stii pe unde o iei. Cablurile de fel si chip, ca erau scaune sau baby-lift sau cum se mai cheama, sunt toate accesibile cu acelasi card si card-urile sunt in multe variante: de ½ de zi, pe zi, de 3 zile si evident, saptamanale. Simplu si usor.  Cat costa? Pretul la zi il aflati de pe site-urile statiunii. Starea partiilor e perfecta, bine batute si refacute zi de zi. De fapt, seara de seara, un numar impozant de masinarii urca si refac starea partiilor. Impecabil. Numarul de partii il puteti afla de pe site-uri, ca eu nu stau bine cu statistica, dar sunt suficiente sa nu te plictisesti o saptamana si mai ales, sunt de cam toate felurile: pentru noi care stim sa ne dam bine si pentru cei care sunt la inceput de drum. Monitori de schi sunt multi, engleza, germana si nu ff multi vorbitori de franceza, ca presupun ca bulgara nu stiti.
M-a impresionat o scoala de schi pentru copii mici, cred ca de la 3 ani in sus, extrem de bine dotata.

Nu poti insa sa schiezi toata ziua. Sunt multe restaurante, care mai de care mai colorate, majoritatea cu profil balcanic. Ospatarii “vorbesc” cam toate limbile de circulatie turistica, ma refer ca vorbesc menu-ul si alte vb de genul asta.

Exista e drept si cateva restaurante speciale si va recomand unul, “Blue” care este o casuta foarte primitoare. Asta daca ai facut rezervare ca e plin ochi in fiecare seara. Menu foarte interesant, o amestecatura de balcanice clasice, foarte bine facute, cu ceva new wave sau cross sau cum vreti voi, si anume ceva inventii noi absolut spectaculoase. Personalul prietenos si un set de vinuri bulgaresti foarte bune, fac ca nota de plata, ceva mai scumpa decat la celelalte restaurante dar mai ieftina decat la noi, sa-ti para chiar  OK. Adica primesti mai mult decat platesti. Am descoperit aici cel mai simplu desert din lume si pe cat de simplu, pe atat de bun. Intr-un pahar frumusel se pune iaurt naturel si deasupra se toarna/pune cu grija o dulceata de visine. E absolut minunat.

Ce se intampla noaptea? Asta e alta poveste si e una chiar frumoasa ca ai multe alternative pentru toate portmoneele si dorintele. Incearca insa sa eviti vacantele britanicilor, foarte multi, foarte zgomotosi, foarte beti si chiar daca sunt draguti (ei) si dragute (ele) nu prea ai ce sa faci cu ei in starea de inponderabilitate in care se afla.

Am zis ca aceasta vizita de 4 zile a fost o intimplare norocoasa, am revenit de atunci pana acum de vreo 4-5 ori la Borovets si nu mi-am schimbat impresia. E o alternativa exceptionala, mai ales de week- end. Un singur lucru va rog: sa nu mai spuneti la nimeni, sa ramana statiunea un secret numai al nostru.