Vrei si jucariile altora, chiar daca ale tale sunt in perfecta stare de functionare. Si uite asa alergi dupa doi iepuri sau trei... sau chiar patru atunci cand ajungi sa iti perfectionezi tactica de jongleur. Iar cand il vezi pe altul facand aceleasi giumbuslucuri, cum reactionezi? Il acuzi ca triseaza, evident!
Vorbesc aici de acei indivizi care nu pricep ca democratia nu inseamna sa-ti faci tu de cap, fara a tine cont de consecinte. Trist este ca iti dai seama de asta abia atunci cand bumerangul pe care il arunci luand anumite decizii vine si te loveste pe nepusa masa in ceafa.
Da, poti avea cate femei poti duce sau cate iti permit timpul, bugetul si forma fizica. Insa nu te astepta sa ai si un echilibru in toata afacerea asta. Unele isi vor dori mai mult, pe cand altele vor reusi sa te epuizeze fara sa-ti dai seama. Si uite asa te trezesti gol si cu dorinta acuta de a o avea pe ea, femeia integra, cu principii solide, o provocare ce nu pica in plasa primului sosit. Si-atunci o dai, o sucesti, te perpelesti si decizi ca poti sa-i vinzi gogosi. Cum ca ai vrea o relatie, dar o relatie care sa nu te lege. Adicatelea, vrei sa-ti vezi in continuare de burlacie, dar s-o ai si pe ea la pachet.
Iar cand ea indrazneste sa raspunda avansurilor unui tip cu intentii (cel putin aparent) onorabile, apelezi la un dublu standard meschin. Ii spui ca nu e corect. Cum indrazneste ea sa prefere un intreg in defavoarea unei piese uzate, la mana a doua sau a treia sau... dar cine le mai numara?
Care-i povestea acestui dublu standard? De ce sunt barbatii ridicati in slavi atunci cand reusesc sa cucereasca mai mult de o “insula” si cum de au senzatia ca ei nu pot deveni, la randul lor, parte dintr-un eventual carnetel de cuceriri?
Auzeam pe cineva spunand ca tot femeile sunt de vina si ca totul porneste porneste de la faptul ca unui barbat ii este infinit mai greu sa obtina o intalnire decat ii este unei femei. Pana la urma, ei sunt candidatii iar femeile sunt cele care fac procesul de selectie. Cate femei ai auzit plangandu-se ca nu le vrea nimeni si cati barbati care tot incearca fara succes ai intalnit?
In plus, femeile si barbatii au, intr-o oarecare masura, o alta definitie a succesului pe plan sentimental. Sigur ca este dificil si sa elimini toate uscaturile care iti bat la usa, dar parca nu se compara cu a fi dus cu zaharelul zile intregi, pana te prinzi ca n-ai nicio sansa sau, mai rau, sa fii planul de rezerva, pe care ea il mai saluta din cand in cand. Nu este, pana la urma, si aici, un dublu standard?
Asadar, pentru barbati, succesul pe plan sentimental ar putea fi prilej de lauda, pe cand in cazul femeilor este inca un lucru pe care ele il primesc de-a gata, doar pentru ca sunt sexul slab, sexul frumos, sexul avantajat din toate punctele de vedere. Mai sa fie...
N-ar fi mai bine daca ne-am concentra pe substanta mai degraba decat pe aparenta si am incerca sa investim ceva mai mult in relatiile cu cei din jur in loc sa ne ocupam timpul cu jocuri de-a soarecele si pisica din care amandoi ies sifonati in cele din urma?
Daca tot suntem adulti, n-ar fi cazul sa lasam adolescentilor jocurile si sa incercam sa dezvoltam legaturi sincere, durabile, bazate pe ceva mai mult decat un palmares inchipuit?
Unde ti-e simtul umorului?
Investitii destepte
