Dragostea incepe prin sex?

Pentru ca bunicile si strabunicile noastre asa au fost invatate. Erau obligate de familie sa se casatoreasca de foarte tinere, cu barbati pe care poate nici nu-i cunosteau, care erau de varste mult mai mari decat ele si li se spunea: “Lasa, ca dragostea vine cu timpul. La inceput poate nu o sa iti placa (sexul), dar treptat o sa ajungi sa il iubesti pe omul de langa tine.” Cu timpul facand ce? Lasandu-te practic violata de un strain? Or fi existat 5% din cazurile in care, o astfel de initiere in sex, sa fie pozitiva si benefica pentru o femeie; sa ii starneasca feminitatea si sexualitatea; sa o faca sa simta cu adevarat ceva, placere. Cele mai multe dintre ele insa…

Nu stiu de ce credem noi femeile, cand suntem foarte tinere, ca daca ne culcam cu el, implicit o sa il si iubim sau o sa ne si iubeasca. Barbatii profita de ideea asta a femeilor pentru a se culca cu cat mai multe. Si poti sa le faci vreo vina?!? Daca femeile sunt atat de “darnice”!

Cred ca cel mai corect ar fi sa le spuna cineva fetelor, nu stiu, mama sau o alta femeie, ca una e dragostea si alta e sexul. Si ca acestea pot merge impreuna, dar nu sunt implicite, insa se pot exclude una pe cealalta. Sa le invete ca pot sa iubeasca un baiat sau un barbat, fara sa se culce cu el (din prima). Sau, daca se culca cu el, sa nu se astepte ca o va si lua imediat de nevasta. De fapt, asta chiar ar fi destul de riscant. Mai ales daca cei doi nu se inteleg deloc in pat, daca el are probleme sexuale sau pur si simplu nu se potrivesc fizic.

Nu cred ca exista o varsta anume la care sa iti incepi viata sexuala. Fiecare femeie simte cand e pregatita sa faca pasul asta. Din pacate, multe dintre tinerele din ziua de azi, habar nu au ce fac sau ce simt. Procedeaza asa, adica isi incep viata sexuala, pentru ca e la moda, pentru ca daca nu se culca cu baieti nu sunt acceptate de prietene si prieteni, de curiozitate sau din diverse alte motive. Dar habar nu au ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva.

Si cat de usor spunem cu totii cuvintele astea: “Te iubesc”! O spunem asa, ca suna bine, ca da bine, ca asa am fost invatati si obisnuiti, dar nu credem si nu simtim 100% tot timpul acest lucru. Parca ne asteptam ca aceste cuvinte sa aiba o incarcatura magica. Daca le rostim, o sa se transforme ceva in interiorul nostru si chiar o sa iubim persoana careia i-am adresat aceste cuvinte. Iar ea o sa ne iubeasca imediat inapoi. Si cu cat le spunem mai des, cu atat o sa devina si dragostea mai mare.

Sa opresti in ziua de astazi o adolescenta sa isi inceapa viata sexuala e aproape ca si cum a incerca sa opresti Dunearea sa curga. Si oricat ai invata-o ce e bine si rau, cum sa procedeze, ce metode contraceptive exista, in cele din urma isi va face propriile alegeri de viata. Adica va face cum va crede ea ca e mai bine pentru ea.

Exista si cupluri de tineri proaspat casatoriti, care s-au luat dintr-o mare dragoste, dar care in pat nu au nimic sa isi spuna. Nu se simt bine impreuna, nu stiu sa se caute si nici sa se gaseasca. Nu se inteleg din punct de vedere sexual. Dar se iubesc. Pare un paradox, insa e o trista realitate.

Cand copiii sunt mici, fetita spune: “cand o sa ma fac mare, o sa ma casatoresc cu tata si o sa ii fac copii”, iar baietelul spune si el: “cand o sa ma fac mare, o sa ma casatoresc cu mama si o sa ii fac copii”. Nici fetita si nici baietelul nu stiu exact ce presupune treaba asta si cum se face. Dar singurul lucru pe care il stiu ei e ca isi iubesc parintii. Deci, poate ca au dreptate si prima care vine e dragostea si apoi sexul.