De la iubire la ura

Uneori e doar un pas. Pare incredibil, daca stai sa te gandesti la momentele de fericire, de la inceput. Atunci totul era frumos, minunat, nu se putea intampla nimic rau sau urat. Sau poate ca se mai intampla, dar nu voiai sa vezi asta. Pur si simplu nu puteai. Erai oribita de dragoste, care e si ea oarba, nu-i asa?

Cum se poate face pasul asta, atat de usor, de la una la alta? De la a iubi si a crede in iubirea ta, la o ura fara de margini? Usor. E suficient sa afli ca el te insala. Si atunci se rupe tot filmul. Deci, tradarea, pentru ca asa e perceputa inselarea cu o alta femeie, te poate propulsa de la o extrema la alta. Si chiar foarte rapid.

Pasul asta poate dura si ceva mai mult. Adica, sa se intinda pe mai multi ani. Ani in care sa aduni amaraciune peste amaraciune, dezamagire langa dezamagire. Si sa nu spui nimic. Sa le lasi acolo, sa se adune, una peste cealalta, pana ti se umple cosul. Si atunci sa iti dai seama ca ce simti tu nu mai seamana deloc cu ce simteai la inceput. Din contra. S-a transformat in ceva negru si urat. In ura. Cand iti dai seama ca tu ai lasat lucrurile sa ajunga atat de departe, e mult prea tarziu si nu mai poti face nimic.

Te intrebi unde ai gresit: de la bun inceput, sau pe parcurs? Ce anume a fost o greseala? Relatia in sine? Tu? El? Si la intrebarile astea poti raspunde doar tu. Pentru ca el nu prea are chef de vorba. Oricum, nu despre relatia voastra care e “ok”. Cel putin asa o percepe el, chiar daca tu esti de cu totul alta parere. Din pacate, nu poti da vina doar pe tine; pentru ca intr-o relatie sunt doi: tu si el. Si amandoi ati gresit cu ceva, de s-a ajuns aici.

Te neglijeaza, e imprastiat, nu te sustine cu nimic, nu iti e de niciun ajutor in casa, isi vede doar de ale lui si, cand nu mai suporti toate astea, te apuca asa o furie, asa o ura. Ai puterea, printre toate acele sentimente negative, sa te opresti pentru o clipa si sa iti amintesti cum era la inceput? Putin probabil. Mai degraba incerci sa iti amintesti cand s-a intamplat pentru prima oara. Mai exact, cand s-a intamplat pentru prima oara una dintre toate lucrurile astea care acum te ranesc si tu nu ai spus nimic. Pentru ca, despre acel moment este vorba. Si cand ti-ai dat seama ca te doare? Atunci ce ai facut?

Stii foarte bine ca nu traiesti intr-o lume dreapta, in care lucrurile sunt echilibrate, atat cat dai, atat primesti in schimb. Stii si ca oricat s-ar stradui femeile sa se plaseze pe acelasi nivel cu barbatii, realitatea e cu totul alta. Si atunci? Ce-i de facut? Un prim pas ar fi sa incerci a fi ceva mai constienta cu ce ti se intampla. Sau cu ce lasi sa ti se intample. Invata sa spui cand te doare. Atunci, nu dupa zile si saptamani. Cel de langa tine, care te iubeste in felul lui, nu poate simti ce simti tu. Spune-i! Atentioneaza-l atunci cand te raneste, cand te lasa prea mult singura, cand nu te ajuta, cand nu il mai simti langa tine. Marturiseste-ti frustrarile si gasiti impreuna o solutie, inainte sa ajungi la ura.

Iubirea arata ca niste ochelari de soare. Atunci cand iubesti, cand esti indragostita, e ca si cum ai vedea lumea cu alti ochi, printr-un filtru care ti le zugraveste pe toate in…roz. Si te simti bine asa, protejata de prea mult (soare), la adapost de priviri indiscrete. Lasi sa se vada in afara doar o imagine estivala, in care te simti ca in vacanta.

Dar ura? Cum arata ea? De ce te face atat de urata? De ce te transforma intr-un monstru? Poate pentru ca a-i lasat-o sa se formeze, sa se acumuleze bucatica cu bucatica, sa existe acolo, in sufletul tau si, ce-i mai rau, sa iasa acum la iveala. Ai cu adevarat nevoie de ea, de ura asta? Vrei sa o lasi sa te ia in stapanire? Daca nu, inseamna ca mai exista o speranta si ca poti face ceva. Din timp. Nu lasa sa se acumuleze frustrari si tristeti. Asa cum ai meritat iubirea lui, la fel ai dreptul sa ii spui si cand te face nefericita.