Dovedit ştiinţific: Intuiţia EXISTĂ!

O echipă de cercetători australieni a încercat să soluţioneze acest aspect. Ce au descoperit sugerează că intuiţia este cât se poate de reală, observabilă şi poate fi folosită pentru a lua decizii mai bune.

"Intuiţia este una dintre cele mai fascinante experienţe", a declarat Joel Pearson, profesor de psihologie de la University of New South Wales. "Oamenii au vorbit despre asta în literatură de mai bine de o mie de ani şi folosesc cuvântul zilnic. Există sute de cărţi despre asta. Însă când încerci să vezi ce este, de fapt, nu există prea multe dovezi că ar exista cu adevărat."

Pearson şi colegii lui au vrut să analizeze mai bine acest fenomen greu de definit. Pentru început, au stabilit că există două calităţi prezente în orice caz de intuiţie: Trebuie să implice un fragment de informaţie de care nu eşti tocmai conştient şi să aibă un element emoţional.

Partea inconştientă este evidentă, însă ce se întâmplă cu latura emoţională? Dacă te gândeşti puţin, de cele mai multe ori când ai o presimţire, există o emoţie asociată acesteia. Intri într-o cameră şi ceva pur şi simplu nu ţi se pare în regulă (teamă, anxietate); sau ai o senzaţie de rău după doar câteva minute de la pătrunderea într-un restaurant nou (dezgust, disconfort); altă situaţie sugestivă este cea în care ştii că vei fi, într-un fel sau altul, pe aceeaşi lungime de undă cu un nou coleg (entuziasm, anticipare).

Măsurarea intuiţiei

După ce au găsit o definiţie satisfăcătoare pentru intuiţie, pasul următor a fost să încerce să o măsoare. Aşa că au făcut ce ar face orice individ: au încercat să genereze licăriri de intuiţie în creierul unor subiecţi.

Invizibilă pentru om, dar nu şi pentru creier!

Experimentul, descris în jurnalul Psychological Science, a constat într-o sarcină simplă pentru cei 21 de participanţi. Subiecţilor le-au fost arătate mulţimi de puncte care se mişcă. Majoritatea punctelor se mişcau haotic, în direcţii aleatorii, însă fiecare imagine includea o serie de puncte care se mişcau fie spre dreapta, fie spre stânga - un fel de semnal în toată harababura. În fiecare caz, subiecţii au fost rugaţi să numească direcţia respectivă cât mai repede.

Aşa cum v-aţi aştepta, durează câteva secunde pentru a ajunge la o concluzie, pentru că trebuie să vezi punctele mişcându-se pentru a permite creierului să adune informaţii şi să ia o decizie.

Pentru a injecta informaţii încărcate emoţional în creierul participanţilor, fără ca aceştia să ştie, cercetătorii au folosit o versiune modificată de rivalitate binoculară, în care unei persoane îi sunt arătate două imagini diferite simultan - câte una pentru fiecare ochi. Aici, cercetătorii au adăugat o mică capcană. Le-au arătat participanţilor două imagini simultan, dintre care una avea o conotaţie emoţională - fie ceva pozitiv, precum flori sau căţeluşi, fie ceva negativ, precum o armă sau un şarpe - iar cealaltă imagine conţinea ceva captivand din punct de vedere vizual, dar neutru din punct de vedere emoţional, precum un tipar aleatoriu de forme şi culori.

Subiecţii vedeau imaginea încărcată emoţional şi pe cea neutră în acelaşi timp, însă culorile puternice din imaginea neutră le captau mereu atenţia. Cu alte cuvinte, erau conştienţi numai de faptul că văd o imagine neutră din punct de vedere emoţional. Pe cealaltă, cu o încărcătură emoţională, o înregistrau numai la nivel subconştient.

În plus, cercetătorii au aplicat o regulă arbitrară, de care participanţii nu erau conştienţi. De fiecare dată când subiectul dădea răspunsul corect cu privire la punctele care se mişcau la dreapta, imaginea negativă clipea. De fiecare dată când subiectul dădea răspunsul corect cu privire la punctele care se mişcau la dreapta, imaginea pozitivă clipea. În timp, participanţii au sesizat în mod subconştient această asociere şi au început să o folosească pe post de informaţie suplimentară atunci când încercau să identifice direcţia de mişcare a punctelor.

"Chiar dacă oamenii nu au văzut în mod conştient aceste imagini, s-a dovedit că ei au început să raporteze direcţia corectă cu mai multă precizie şi că erau mai încrezători cu privire la deciziile lor. Şi nu au ştiut de ce s-a întâmplat acest lucru", a explicat Pearson.

Cu alte cuvinte, rezultatele arată că oamenii sunt capabili de a utiliza informaţii despre care nici măcar nu ştiu că le deţin, în scopul de a lua o decizie.