Nici nu mai stiu cum se traia viata cand eram cu tine.
Ca o usoara adiere imi mai revin, din cand in cand, amintiri cu noi.
Parca te-am iubit atunci... sau nu mai stiu. Indiferent nu mi-ai fost, oricum.
Se scrijeleau pe peretii unei odai inititalele noastre si ne purtam pe brate contopirea. Acestea sunt singurele lucruri pe care astazi le mai cunosc despre tine. Ca si cum totul nu era decat un vis ce timpul il estompeaza si ii sterge detaliile.
Poate ca atat mi-ai fost si nimic mai mult: o naluca pe care cateva nopti am crezut-o reala si am iubit-o cum m-am priceput eu atunci. Si totusi deloc putin.
Sunt si inchipuirilea astea cu rost in viata mea - sa imi atarne pe clanta semnul cu: "Nu deranjati! Inca mai vreau sa visez.", sa imi lipeasca pe frigider un biletel pe care scrie "Mi-e foame de iubire si atat".
Acum, cand realizez ca mi-ai fost cat am stiut eu sa imi dainuiesti parca nu ma mai doare atat de tare golul din interiorul palmelor care nu se mai unesc cu ale tale. Ma uit la mine si ma simt libera. Libera de tine si de tot ceea ce nu a fost real, dar a impodobit fantezia mea.
A fost frumos.
Insa n-a fost, de fapt, deloc palpabil.
Si tu chiar crezi ca eu pot o viata intreaga sa ma hranesc doar cu iluzii, cand stiu ca ma asteapta in lumea reala un Om pe care trebuie sa il completez?
A fost... n-a fost... un fost...
MSZ
Cununie vs. Casatorie
Cere si ti se va da
