Despre schimbare si alte incrancenari

Am incercat de-a lungul timpului sa-i schimb pe cei de langa mine, evident atunci cand lucrurile nu se intamplau asa cum voiam eu si la fel de evident "nu eu eram de vina", ci ceilalti.

Cand am citit prima data povestioara "Transformare" din "Intelepciune la minut" a lui Anthony de Mello, mi-am dat seama ca ani de zile si eu facusem acelasi lucru:

"Discipolului care se plangea mereu de colegii sai, Maestrul i-a spus:

- Daca vrei sa cunosti starea de pace, incearca sa te schimbi pe tine, nu pe cei din jur. Este mult mai usor sa-ti protejezi picioarele incaltandu-le in papuci, decat sa acoperi intregul pamant cu un covor."

Sincer, chiar am simtit ca ani de-a randul m-am incrancenat sa mochetez pamantul si de abia cand am obosit m-am hotarat sa-mi cumpar sandale:) Iar cand am inceput sa ma schimb eu, stupoare, au reusit si ceilalti sa se schimbe!

Scriu de ani de zile articole in diverse reviste si site-uri, iar pe la inceputuri cineva care ma cunoaste foarte bine (infricosator de bine as spune) mi-a spus ca eu nu sunt cum scriu. Asta m-a durut, m-a frapat si m-a facut sa-mi pun milioane de intrebari, mai ales pentru ca eu credeam cu toata puterea ca EU SUNT ASA, de aceea pot sa spun ce si cum...

Mi-am luat scrierile la citit si am descoperit ca avea dreptate si avea dreptate in legatura cu abilitatile mele de comunicare, care ar fi fost foarte bune, daca as fi stiut sa mai si ascult...

Am facut din asta un tel: sa invat sa ascult pentru ca nimeni nu acumuleaza atunci cand vorbeste, ci atunci cand asculta. Si asculta cu amandoua urechile, si cu ochii, chiar cu intregul corp, nu numai dand din cap...

Si a mai fost ceva, cand am inceput sa scriu EXACT asa cum eram si cum simteam, s-a observat si-n jurul meu. Reactiile erau altele, mai multe, mai consistente, mai sincere... Iar ceea ce am inceput sa spun si sa fac, fiind mai natural si mai "al meu" decat pana atunci, a inceput sa lase amprente si asupra celorlalti.

Se spune ca de-a lungul vietii influentam intr-un fel sau altul mii de persoane si sunt sigura ca asta se intampla numai daca ceea ce facem este conform cu ceea ce suntem... altfel n-am lasa amprente.

V-ati gandit vreodata ce influenta aveti asupra celorlalti? Cat bine si cat rau le faceti? Cum, constient sau inconstient, le schimbati chiar cursul vietii cateodata? Cum poate cineva renunta la ceva pentru ca voi ati aruncat o vorba doar? Cum poate cineva sa se incranceneze sa obtina ceva doar pentru ca l-ati provocat in gluma?

Stiu ca eu am influentat cateva vieti in bine pentru ca mi s-a spus. Mi s-a spus cum "you make things happen" si cum am influentat chiar cariere...

Este extrem de placut sentimentul sa stii ca esti sursa de energie pentru multi cei din preajma ta, ca esti sunat pentru ca inveselesti ziua cuiva, ca ti se spune din priviri multumesc etc. Va doresc sa traiti asta, insa mai inainte trebuie sa invatati sa le aratati celorlalti cum va influenteaza ei viata voua! Sa va deschideti, sa comunicati, sa priviti cu sufletul!

Va doresc sa vi se spuna macar o data "mi-ai atins viata in bine". Si inca o singura intrebare: cand le-ati multumit ultima oara parintilor ca aveti o viata, nu numai ca v-au atins-o?