Despre fericire

M-am intrebat si eu, la fel ca toti ceilalti, de multe ori in viata mea: Ce este fericirea? De auzit, am auzit multe defintii ale fericirii. Unii spun ca "Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata,/ Dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata." Altii spun ca "Fericirea este un scurt moment dintre doua nefericiri". Mi se pare penibil sa spui ca fericirea nu se atinge niciodata. Eu cred ca fericirea se atinge cand ai tu chef. Nu e nevoie decat o secunda sa te deconectezi, sa nu iti mai doresti, doar sa fii!
E adevarat, uneori e greu, daca nu, chiar imposibil, sa reusesti sa te detasezi. Cel putin asa ni se pare. Ne e greu sa iesim din stres, din depresie si din toate celelalte stari negative. Asta spunem si ne spunem mereu, cat de greu ne e, ca sa ne scuzam si sa continuam cu auto-victimizarea cu care creierul nostru s-a obisnuit. Si asa, saracutii de noi, ne tot plangem. Ne plangem cand la unii, cand la altii, fara sa ne dam seama, ca de fapt, pe nimeni nu intereseaza, de fapt, problemele noastre. Noua ne face placere cand oamenii vin si plang pe umarul nostru? Nu, pentru ca de multe ori nici nu stim ce sa spunem. Incercam sa fim optimisti, cand stim ca nici pentru noi nu e mereu suficient optimismul. Si oricum, nimeni altcineva nu ar putea sa ne rezolve problemele. In noi sta puterea pentru a rezolva orice situatie in care ne aflam. In noi stau raspunsurile la toate intrebarile pe care le avem de pus.