apropiata cu drogatii din carier, nu a apucat-o pe calea asta. Imi amintesc cum stateam in fata scarii cu ceilalti copii si la un moment dat a aparut unul dintre ei cu seringa in vena, balmajind ceva, sau cum gaseam peretii din scara blocului raschetati, sau cum imi bateau la usa sa-mi ceara o lingura, apoi dupa ce o foloseau pentru a-si prepara heroina, mi-o si aduceau inapoi.
Baieti buni, dealtfel. Am si fost indragostita de-a lungul timpului de vreo 3 dintre ei: Jumara, Jack si Copilul, parca.
Jumara - era un fel de sef al lor. Gagiu bine el asa, semana foarte bine cu Robbie Williams, am realizat ulterior. Se rupea constant la mine in scara cu ceilalti, pana cand au aparut absorbantele Always pe piata (evolutia, bat-o vina!). Asa a fost sa fie pentru Jumara, care a intrat in inchisoare dupa ce a jefuit una dintre promoteritele de la Always, care bateau din usa-n usa pentru a oferi gratis femeilor absorbante. I-a furat telefonul mobil, ca erau la moda pe vremea aia si deh, nu toata lumea avea. L-am revazut la ceva timp dupa, pe Jumara, care iesise din inchisoare, se reabilitase intr-un mod fenomenal: purta costum, isi gasise un loc de munca, nu se mai droga, era bine, sanatos si voios. Asta a durat cateva luni, cand s-a dat iar pe heroina, pana cand a mai facut inca o chestie pentru care a intrat iar in puscarie. De data asta insa nu am mai aflat pentru ce...ideea e ca a intrat cam pe cand aveam eu vreo 15 ani, si iata ca nici dupa 10 ani nu s-a intors in cartier.
Robert - fratele Roxanei, care a intrat in inchisoare la varsta de 18 ani si a stat pana pe la 28. Asta mi-a povestit Roxana, sora lui, cand mi-a impartasit experienta ei personala cu heroina. M-am intrebat atunci: oare cum o fi sa te intorci la 28 de ani intr-o societate pe care nu o mai recunosti si cu gandul ca cei mai importanti ani din viata ta i-ai petrecut in inchisoare din cauza unei idiotenii facute cand erai copil. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe cu Robert, pentru ca m-am mutat din cartier intre timp.
Pe Roxana o stiu cel mai bine, pentru ca am vazut-o transformandu-se sub ochii mei din copilarie si pana in adolescenta. Roxana, cat timp a fost pe heroina, era nenorocita aia care imi fura banii, sau ma rog, i-i dadeam eu, ca sa nu ma bata, si imi lua tigarile. Slabise in ultimul hal, era de nerecunoscut, arata ca un mort la propriu. Dupa ceva timp, pe la varsta de 20 de ani, reusise sa scape de droguri, fusese internata la dezintoxicare de parintii ei. Era mai calma si mai amabila, devenisem aproape prietene si-i dadeam tigari de buna-voie.
Cel mai bun exemplu din cercul asta de drogati, este Bute, care statea vizavi de mine, pe scara cu Roxana. Bute s-a drogat timp de cativa ani, pana cand a gasit o gagica. Una d-asta ciudatica, de era tunsa scurt si intr-o saptamana avea parul roz, in alta verde, in alta albastru si tot asa. I-am vazut impreuna, apoi din ce in ce mai des impreuna, apoi au facut un copil. Bute se tot ingrasa si cred ca pentru ca bine ii mergea. Bute este un erou! Nu stiu cine, el singur, ori gagica aia a lui l-a ajutat sa se lase de heroina, oricum ar fi...jos palaria!
Apoi, au trecut anii, am crescut, drogatii au disparut treptat-treptat din cartier. Un pic mai tarziu, am avut un prieten de pe-acolo din zona: Costica. Venea aproape zilnic la vecinul meu de vizavi, Cezar, in timp ce eu cu Ruxandra invatam pentru Bac. Il vedeam zilnic de la geam, ca stateam cu geamurile deschise, normal, si in pauze, ascultam cu Ruxandra Nirvana la maxim. Vreo 2 luni cred c-am fost cu Costica. Costica era un tip care suferea de personalitate de tip borderline, ceea ce insemna ca avusese vreo 2 tentative de suicid: o data a luat un castron de pastile si a ajuns in coma la urgenta, iar alta data s-a spanzurat de franghia de la WC-ul din Jack si l-a gasit prietenul lui, Liviu. Costica era tipul ala care nu avea nimic in viata, care nu avea nici o chestie care sa-l bucure si sa-i dea un sens vietii. Imi amintesc ca imi spunea cand stateam pe scara si-i citeam poezii, ca uite, io n-am nici o chestie asa care sa-mi placa cum iti place tie teatrul. Si mi-a mai zis ca iti dai seama ce frumos o sa fie? o sa fie ca si cand ai trai mai multe vieti...in teatru.
Am rupt de tot legatura cu Costica intr-o perioada, ca mai tarziu, sa ma intalnesc cu fratele lui, cand stateam cu Ruxandra in fata scarii (asta acu’ vreo 3 ani jumate) si sa-l intrebam noi Costica ce mai face, mah? La care el: Pai n-ati auzit? Cu o fata complet socata. Noi nu. El hai mah, chiar n-ati auzit de Costica? In momentul ala un gand-fulger mi-a trecut prin cap, si am aflat ulterior ca acelasi gand l-a avut si Ruxandra: Costica s-a sinucis. Ei bine...nu era asta. Costica intrase in puscarie pentru trafic de heroina. Se bagase in combinatie cu niste dealeri si vindea si el cat sa-si ia doza. Bine-cunoscutul scenariu cu sad end. Fra-su ii tot spunea in timpul asta ca ba Costica ba, esti nebun ma, las-o dracu de treaba, iti dau io bani de tigari. Pana intr-o noapte, in care s-a lasat cu interventie ca in filme, cu politia care a intrat peste el in casa si l-a pus la pamant cu mainile la spate si catusele la maini. A fost o perioada d-aia in care dealeri incepusera sa se toarne intre ei, asa ne-a spus fra-su. Opt ani a primit Costica. Nu primeste vizite, decat de la frati-su si ceilalti membri ai familiei. Mi-a povestit fra-su ca s-a schimbat Costica...a inceput sa vorbeasca despre Dumnezeu. Costica era ateu.
Despre cuvinte si piatra
