Daruieste! Si bucura-te!

Cred ca exista persoane facute sa daruiasca neconditionat si persoane ce cred ca-s facute sa primeasca. Daca se poate, neconditionat.
 
Si mai cred ca nimic nu este intamplator. Ca totul are un rost, ca "accidentele" nu exista si ca meritam tot ce ni se intampla. Eu am o vorba, atunci cand ceva nu-mi iese cum credeam, cand descopar ca alta decizie ar fi trebuit luata in trecut: "unde eram EU atunci cand am luat decizia aceea?" Aha! Eram acolo, EU am luat-o! Si ma calmez imediat. Nu mai am pe cine "da vina" si trec la actiune!
 
Asadar, cum nimic nu este intamplator, am ajuns sa dau peste povestirea de mai jos, exact acum in preajma Sarbatorilor.

"Printul Huan din Ch"i citea o carte. In cealalta parte a camerei, rotarul sau mesterea la o roata.

Lasandu-si sculele deoparte, rotarul l-a intrebat pe print ce carte citeste.

- Citesc o carte in care sunt pastrate cuvintele inteleptilor, i-a spus printul.

- Mai traiesc acesti intelepti? L-a intrebat rotarul.

- Nu. Au murit.

- Inseamna ca ceea ce citesti nu sunt decat prostii ramase de pe vremea unor oameni care au ajuns de mult oale si ulcele, i-a spus rotarul.

- Cum indraznesti sa critici cartea pe care o citesc? Nu esti decat un biet rotar. Justifica-ti afirmatia sau unde iti stau picioarele iti va sta si capul.

- Ei bine, i-a raspuns cu indrazneala rotarul, iata cum privesc eu lucrurile: atunci cand slefuiesc o bucata de lemn pentru a face o spita, daca lovesc cu dalta prea lent, aceasta patrunde adanc, dar nu este ferma; daca lovesc cu dalta prea rapid, aceeasta este mult mai ferma, dar nu patrunde prea adanc in lemn.

Ritmul corect, nici prea lent, nici prea rapid, nu este imprimat de mana, ci vine din inima.

Este imposibil sa explici acest lucru in cuvinte, de aceea nu-i pot transmite arta rotariei propriului meu fiu. Asa se explica de ce continuu sa lucrez inclusiv la aceasta varsta avansata, de saptezecisicinci de ani.

Dupa parerea mea, la fel stau lucrurile si cu cei care au murit inaintea noastra. Ei au luat cu ei tot ceea ce era cu adevarat valoros, iar restul cunostintelor lor le-au pus in carti. De aceea am afirmat ca citesti prostii ramase de pe vremea unor oameni care au murit de mult."

Ma gandesc ca poate, macar acum, in preajma Sarbatorilor, sa fim mai darnici. Iar cand spun asta nu ma gandesc la cadouri neaparat, ci la daruirea aceea neconditionata: un zambet atunci cand ne apare pe buze, o vorba buna cand simtim ca avem ce spune, o imbarbatare cand celalalt e "intors pe dos", un ajutor celor mai putin norocosi si poate, mai mult decat atat, sa ne gandim in aceste zile la un bine facut pe scara mai mare.

Ceva care sa faca diferenta. Daruiti-le celorlalti din bunatatea voastra, din cunostintele voastre, din pasiunea voastra. Fiecare are ceva care ii place cel mai mult: lectura, scrisul, calatoriile, fotografia, copii, skiatul etc. Ei bine, daruiti si insirati-i pe ceilalti. Bucuria vine din pasiune, iar pasiunea se naste din placere, din placerea lucrurilor facute din inima.

Molipsiti-i pe ceilalti cu bucuria voastra, initiati si miscati lucrurile imprejurul vostru!
 
Va mai amintiti cand ati fost impresionati pana la lacrimi de gestul cuiva? Va mai amintiti cand ati impresionat voi pe cineva in acest fel? A fost ieri? Saptamana trecuta sau nici nu mai tineti minte? Poate acum e momentul! Sau poate acum e momentul de inceput al unei vieti plina de daruire!

Nu lasati sa se piarda acel "ceva" extrem de valaros care este numai si numai al vostru. Nu lasati sa treaca ani si sa regretati ca nu ati daruit din pasiunea voastra si celorlalti!
 
Se spune ca esti o persoana implinita daca plantezi un copac, iti faci o casa si ai un copil. Eu as mai adauga: si daca le implinesti si vietile celorlalti, sau macar unei singure persoane, cu valoarea ta!

Nu incetati sa cititi, va veti imbogati viata, nu incetati sa va bucurati, nu incetati sa daruiti! Iar daca ceea ce tocmai ati citit v-a placut este pentru ca eu sunt vie si pentru ca vine din inima!