Chiar dacă ai învățat să te descurci în viață și singură, ai avut perioade în care ai fost nevoită să schimbi singura becul sau siguranța, să folosești o șurubelniță sau un patent, asta nu înseamnă că acum, când ai alături un barbat, să o faci în continuare. Până la urmă, ei se simt mult mai bine când fac astfel de lucruri. Sigur, nu zice nimeni să stai pe întuneric până se întoarce el acasă, însă treburile mai bărbătești, lasă-le pe seama lor. Dacă nu le lași loc să își exercite funcția de bărbați vor începe să se întrebe ce rost mai au prin preajma ta. Și pe bună dreptate!
Sunt multe femei care merg la cumparaturi împreună cu bărbații lor și se reped să ia ele sacoșele cele mai multe și eventual pe cele mai grele, să deschidă ușa de la intrare că, vezi doamne, au cheia la îndemână; să facă și treburile mai grele de prin casă, că ei și așa nu le fac cum trebuie; să discute cu agentul de circulație sau cu altă autoritate, că ele se pricep mult mai bine să descurce ițe sau să rezolve probleme. Oare chiar așa să fie?! Ei, bărbații, să nu poată căra o sacoșă în plus? Să nu poată îndeplini o activitate casnică așa cum trebuie? Să nu fie în stare să rezolve o situație sau să discute cu cineva pentru a soluționa o problemă?
Din nefericire, acționand mereu în acest fel nu faci decât să îi spui cât de puțin important este el, ce lipsit de valoare e, cât de incapabil, și că nu e suficient ca bărbat. Și apoi de ce te miri că începe să fie din ce în ce mai puțin interesat de persoana ta și de tot ce faci tu, de casă în general și de familie?!?
Bărbații au o natură foarte sensibilă. Deși ne vine greu să recunoaștem, în adâncul ființei noastre ne dăm seama că sunt chiar mai sensibili decât noi. Faptul că nu arată în mod direct cât sunt de răniți de acțiunile noastre, de ce le spunem, nu înseamnă că nu îi doare sau că nu simt nimic. Din păcate, ei nu se exprimă la fel de ușor ca noi. Preferă să ia distanță, să se retragă în sinea lor, răniți în orgoliul lor de bărbați, sau pur și simplu, chiar să plece dintr-o astfel de relație în care partenera îi discreditează încontinuu și le subliniază mereu cât de puțin bărbați sunt ei.
În definitiv, cât de greu crezi că ar fi dacă l-ai lăsa pe el să iasă în față? Nu poți să te afli în competiție cu partenerul tău de viață! Relația de cuplu nu presupune așa ceva. Nimeni nu are nimic de dovedit, de afirmat sau de caștigat în cadrul ei. Ce dacă deschide el ușa de la intrare? Sau cară el bagajele cele mai grele? Mută mobila sau îndeplinește sarcinile cele mai complicate și mai dificile? La urma urmelor, dacă ai face tu toate astea, te-ai epuiza peste măsură. Și nu pentru că nu le-ai mai făcut și singură. Ci pentru că lor, bărbaților, le vine totuși mai ușor să ducă la bun sfarșit astfel de sarcini.
Alt mod de a-l discredita: te invită în oraș, la un restaurant sau la un spectacol, și îi spui că o să contribui și tu financiar, sau îl întrebi cât a costat consumația sau biletul respectiv. Purtându-te astfel, nu faci decât să îl pui într-o postură delicată și să regrete că te-a invitat. Numai prietenii împart cheltuielile de acest gen.
Multe femei se plâng de lipsa de participare a bărbaților la treburile casnice. Este foarte posibil să fie și vina lor. Știm bine că nimanui nu îi place în mod deosebit să stea ore în șir în bucatarie, la curățenie, spălat și călcat rufe, cumpărături ș.a.m.d. Lor cu atat mai puțin! Cei mai mulți dintre bărbați încăă mai consideră că aceste treburi „mărunte”, care de altfel ne iau ore întregi, ne obosesc și ne vlăguiesc, ca fiind de „datoria” noastră, a femeilor.
Cu toate că cei mai buni bucătari sunt bărbații, cred că rar îl vezi pe al tau în bucătărie pregătind ceva de mancare, fie și numai pentru o ocazie aparte, cu intenția de a-ăi face o surpriză placută. Deși ei sunt mai pragmatici și tind să rezolve mai rapid ce e de facut, nu prea se oferă să meargă singuri la cumpărături, să dea cu aspiratorul sau să facă puținăa ordine prin casă. Dacă le ceri să faca astfel de treburi iar ei nu sunt dispuși sau pur și simplu nu le place faptul că nu au avut ei inițiativa, atunci fac treaba de mântuială sau refuză pur și simplu. Iar tu o iei de la capăt, te enervezi și eventual iese și o mică ceartă. Iar data viitoare nu te mai obosești; îți spui că, decât să ajungi tot acolo, preferi să le faci tu singură, de la bun început, așa cum trebuie. Dar oare e bine să procedezi astfel!? Nu ar fi mai simplu să îl rogi să îți dea o mână de ajutor la ce nu te descurci și singură? Să îl faci să se simta de folos și să îi fie apreciata contribuția?!? Chiar dacă nu face curățenie lună, așa cum ești tu obișnuită, mai lasă unele lucruri în urma lui, măcar se străduiește. Nu-i da în cap și nu îl critica. Poți doar să îi atragi delicat atenția și să îl rogi ca data viitoare să aibă mai multa grijă. Dacă o să îi reproșezi mereu că nu face treaba ca lumea, o să lase totul pe umerii tăi, rămânând cu senzația că, oricât s-ar stradui, oricum nu va fi în stare să te mulțumească. Și astfel, vei ajunge să faci și treburile de competența lui. Tu vei deveni din ce în ce mai frustrată, iar în ochii lui din ce în ce mai omnipotentă. Iar asta nu îl va face decât să se îndeparteze și mai mult de tine. Nici un barbat nu-și dorește un rival în casă. El are nevoie de o femeie, tandră, delicată și într-o oarecare măsură „neajutorată”.
De ce ne parasesc barbatii?
Tu cum servesti? Cu orgasm sau...fara?
