Incepe sa vorbeasca si sa inteleaga unele lucruri, te uimeste uneori cu remarcile pe care le face, cu cuvintele pe care le spune, dar de care nu iti aduci aminte sa il fi invatat si, dintr-odata, te uiti la el ca la un om mare. Incearca sa nu uiti ca totusi e mititel si la fel e si mintea lui, chiar daca uneori te uimeste cu unele cuvinte mult prea intelepte pentru varsta lui.
Incearca pe cat posibil sa nu il zapacesti
Exista o moda in care mama copilului se adreseaza tatalui copilului spunandu-i tati si invers, mami. Pe copil acest lucru il zapaceste putin. El a inteles ca mami e mama lui iar tati e tatal lui. Atunci cum e posibil ca mami sa ii zica lui tati tot tati? Sau tati sa ii zica mamei lui tot mami? Atunci cine mai e copilul cui? Pentru adulti lucrurile sunt clare si aceste apelative se considera a fi niste alinturi. Dar pentru mintea unui copil acest lucru e dificil de procesat. El abia incepe sa stabileasca niste limite si reguli de viata. Asa ca e mai indicat ca tu, mama copilui fiind, sa te adresezi tatalui acestuia, adica sotului tau, pe numele lui, iar el, tatal sa te apeleze pe numele tau. Eventual puteti folosi formulele de alint anterioare venirii pe lume a copilului. Dar fiecare sa isi ocupe locul lui in familie, bine determinat. Asta il va ajuta pe un baietel sa inteleaga mai bine pozitia lui de copil in perioada in care va voi sa-si dea la o parte tatal si sa fie el sotul mamei. Si la fel se va intampla si in cazul unei fetite. Tatal ii va putea spune cu mai multa usurinta, fara dubii, tu esti fetita mea iar ea este sotia mea. Fara ca vreunul dintre copii sa dea o replica inteleapta de genul: pai atunci tu de ce ii spui mamei mami?
In cazul unui deces in familie, nu ii ascunde adevarul
Chiar daca este foarte mic si se pierde un membru al familiei, incearca sa gasesti o modalitate de a-l instiinta despre acest eveniment. Oricat de dureroasa ar fi pierderea, atat pentru tine cat si pentru el, este mai indicat sa afle lucrul acesta atunci cand are loc, nu dupa multa vreme, multe amanari sau chiar minciuni. Cu cat persoana decedata ii este mai apropiata, cu atat va simti mai puternic pierderea ei, fie ca stie adevarul sau nu. Este foarte important ca si el, copilul, desi mic, sa ia parte la evenimentele emotionale ale familiei. Astfel, nu va ajunge sa se simta dat la o parte, ci facand parte din familie, traind si simtind alaturi de ea, atat evenimentele nefericite cat si pe cele care aduc bucurie.
Am intalnit cazuri de copii care au pierdut unul dintre parinti si nu au fost instiintati atunci cand s-a petrecut acest lucru. Ei au fost indepartati de acasa, dusi cu zaharelul, pana in momentul in care au fost timpul sa revina in cadrul familiei si au constatat singuri disparitia mamei sau a tatalui. Este mult mai dificil pentru el sa inteleaga lipsa permanenta a parintelui daca nu a participat alaturi de familie la aceasta trecere. Pentru el constituie un soc si mai mare, o trauma peste care va trece cu mai multa greutate si frustrare. Se va simti lipsit de importanta, marginalizat si mult prea fragil, acestea putand persista pentru o mare perioada de timp.
Daca iti surprinzi copilul masturbandu-se
Fie ca putem accepta sau nu, oamenii se masturbeaza de foarte devreme. Nu cred ca s-a stabilit vreun procent in cazul barbatilor fata de femei. Oricum ar fi, multi parinti isi surprind copiii facand asta. Chiar daca e greu de acceptat, este un lucru firesc si nu neaparat de blamat. Chiar daca sunt foarte mici si ni se pare ciudat sa faca asta, pentru ei e mai mult sau mai putin un gest prin care obtin o placere pe care nu o pot explica inca, doar o maniera de a se elibera de o stare exicitanta produsa din varii motive. Nu este indicat sa speriati copilul, sa il amenintati sau sa il pedepsiti in vreun fel. Ceva de genul: daca mai faci asta o sa te imbolnavesti si o sa mori. El nu intelege nici ce inseamna sa mori dar, oricum se va speria in mod inutil. Nu am auzit totusi pe nimeni sa moara masturbandu-se. Sau sa il amenintati ca ii taiati “cuculetul”, ca i se va usca si o sa ii cada si nu o sa mai aiba cu ce face pipi etc. Oricum baietii, dupa ce afla cat de cat de diferenta dintre ei si fetite, devin oarecum mandri de “avutia” lor si se tem sa nu o piarda. Asta nu ar face decat sa le intareasca temerea care s-ar putea transforma treptat in anxietate sau fobie.
Este dificil sa ii explicati unui copil de 4-5 anisori ce inseamna ce face el si ca nu e tocmai placut la vedere celorlalti. Cel mai la indemana este sa ii spuneti ca asa ceva nu se face in public, de fata cu alte persoane. E ceva intim si daca vrea sa faca asta sa se retraga in camera lui unde nu il vede nimeni. La o varsta atat de mica, dorinta de a arata, de a expune si cea de a fi apreciat si confirmat sunt mai puternice decat nevoia sexuala. Asa ca se va simti descurajat si incet incet va uita sa mai “practice acest sport” pentru o buna perioada de timp, probabil pana ajunge in perioada adolescentina.
Cum sa iti pedepsesti copilul
Una dintre cele mai dificile “meserii” din lume este cea de parinte. Toti copiii fac nazdravanii, sunt obraznici, mai fac cate o prostie. E greu sa nu ii admonestezi, sa nu ii pedepsesti, uneori chiar sa te abtii sa ii altoiesti nitel. Oricare ar fi metoda pe care o alegi, nu iti apostrofa sau altoi copilul in public, de fata cu persoane necunoscute sau, si mai grav, cunoscute. Durerea cuvintelor sau a mainii tale va fi aproape complet diminuata de durerea umilintei suferite, iar pedeapsa ta nu isi va atinge scopul dorit; doar te va linisti pe tine pentru moment. Stim cu totii ca cei mici sunt fiinte foarte sensibile si ca de cele mai multe ori sunt constienti de greselile pe care le fac. Discutiile despre aceste depasiri de limite, despre greselile sau nazdravaniile lor e mai bine sa le aveti voi doi, fata in fata, acasa. In cazul in care evenimentul are loc in public, fie gasesti o metoda mai drastica de a-l face sa inceteze pe data, spunandu-i ferm aceasta, fie plecati imediat acasa. Tratamentul tacerii si cel al sustragerii afectivitatii sunt dintre cele mai crunte si greu de acceptat, mai ales pentru copiii foarte mici. Asa ca, apelati la ele doar in cazuri foarte grave, in care celelalte metode au esuat.
Cateva intrebari pentru parinti
Copiii nu au intotdeauna nevoie de cuvinte...
