Ce-ar fi dacă mintea umană n-ar fi ghidată de conștiință

Cei mai mulți experți consideră că ceea ce numim conștiință poate fi împărțită în două: experiența conștiinței (sau coștientizarea sinelui) și conținutul conștiinței (care include lucruri precum gândurile, senzațiile, credințele, percepțiile, amintirile și emoțiile). De aici faptul că aceste conținuturi sunt controlate de sine și cumva alese, pentru că, de exemplu, gândurile nu există până nu ne gândim noi la ele. Cu toate acestea, într-o nouă cercetare a echipei Frontiers of Psychology, această teorei este pusă sub semnul întrebării.

Acum se discută dacă conștientizarea sinelui creează sau nu, alege sau nu, credințe, sentimente și percepții sau dacă acestea sunt create undeva în culisele minții, de către sisteme rapide, eficiente din subconștient. Conform noilor teorii aceste procese cognitive se întâmplă fără vreun amestec din partea persoanei în cauză, adică oamenii nu își aleg conștient ce să gândească sau să simtă ci realizează pur și simplu ceea ce se întâmplă.

Dacă aceste lucruri par ciudate, gândește-te la cât de repede ne recăpătăm conștiința dimineața, după ce cu o seară înainte ne-am abandonat-o, cum sute de mii de gânduri și emoții ne vin fără nici un efort. Gândește-te cum toate procesele neuropsihologice au loc fără implicarea personală a cuiva. Pe acest lucru se concentrează cercetarea în cauză și alte studii mai recente, care folosesc hipnoza. Acestea arată cum starea unei persoane se modifică esențial prin sugestie. Participanții la aceste studii trec voluntar prin procesul de hipnoză, care îi ajută să se concentreze mai bine și mai mult asupra unor lucruri, apoi acestora li se schimbă percepțiile despre experiențele lor cu ajutorul unor sugestii bine plasate.  

Există încă păreri împărțite despre cum conținutul conștiiinței este un set de experiențe, emoții, gânduri și credințe generate de măruntaiele creierului uman. Această poveste este actualizată constant și se crede că odat[ cu conștientizarea sinelui există în paralel cu un fir narativ propriu, dar nici unul nu are vreo influență asupra celuilalt. Acest fir narativ este important, pentru că oferă informații despre autobiografie ce merită reținute. Aceste amintiri fac posibilă crearea de strategii de supraviețuire și apără deținătorul de oamenii care la un moment dat sau altul i-au făcut rău și îi oferă diverse atribute interpersonale și culturale.

Aceste noi descoperiri ridică întrebări despre capacitatea de liber arbitru și responsabilitate, noțiuni inventate de societate și care au un mare impact asupra felului în care ne percepem pe noi înșine.