Nu stiu daca asceza poate fi denumita arta. I-am zis asa deoarece a sti sa fi singura presupune un proces oarecum elaborat si complicat. Cert e ca nu e deloc usor sa fi singura in viata. Cartarescu spunea ca ”singuratatea are in ea samanta nebuniei, chiar daca ai trait toata viata asa, chiar daca esti adaptat la singuratate si la frustrare.” Asta datorita instinctului nostru gregar, care ne determina sa ne „adunam”, sa ne atragem unii pe altii laolalta, ne indeamna sa ne gasim un partener, sa nu fim singure.
Foarte putine femei aleg sa isi petreaca intreaga viata singure, fara un partener, fara a avea o familie. De cele mai multe ori asta se intampla in cazurile femeilor care au unele probleme de adaptare, a caror educatie a fost cumva ciuntita si care nu au inteles si acceptat “necesitatea” unui barbat in viata lor.
De cele mai multe ori le privim cu mila pe femeile singure, necasatorite, care au ramas „fete batrane”. Sau, si mai rau, stam de capul lor sa se marite: “hai, ca acum e randul tau; da’ tu nu te mai mariti odata?; pe asta de ce l-ai refuzat ca era baiat bun?!; tu ce mai astepti? a venit randul tau la maritis”. Vorbe de “incurajare”, dar care nu fac altceva decat sa o puna pe respectiva “intarziata” intr-o situatie delicata, pe care nu si-o doreste, in care sa nu poata da replica pe care o gandeste de fapt.
Am fost si eu in situatia asta si stiu cum e. Pacat ca abia dupa ce m-am casatorit am aflat de „gluma” aceea cu babuta care ii tot spunea tinerei sa se marite, ca a venit randul ei...si care, intr-o buna zi, a vazut pe strada o inmormantare; la care tanara i-a dat aceeasi replica: haide, ca acum e randul tau... Stiu, suna cel putin macabru si sfichiuitor, insa cred ca binemeritat pentru astfel de persoane care cred ca stiu mai bine ce trebuie sa faca altii cu viata lor.
Am avut si perioade de singuratate. Unele chiar de singuratate acuta. Privind in urma la ele, realizez ca atunci am facut foarte multe lucruri bune pentru mine, am evoluat, am invatat si am studiat, m-am dezvoltat. Nu spun ca alaturi de un barbat nu as fi putut face asta la fel de bine. Ci doar ca cei pe care ii alesesem pana atunci nu ma stimulau in sensul acesta, de a ma „ridica” pe mine.
Cert e ca dupa aceste perioade care uneori au fost chiar lungi, m-am cam obisnuit si cateodata simt nevoia sa fiu singura, sa am acel spatiu doar pentru mine. Si am gasit modalitatea de a face asta fara a rani pe cei apropiati.
Din experientele trecute am inteles ce inseamna sa fiu singura, cum sa fac asta si la ce sa imi foloseasca. Am fost mult timp o persoana foarte dependenta. Motivele pentru care ajunsesem sa fiu astfel par sa nu mai conteze acum; ele apartin trecutului.
Singuratatea ne sperie si ne provoaca stari de anxietate, atacuri de panica si tot felul de alte stari pe care credem ca nu le putem stapani. Asta se intampla din faptul ca nu ne cunoastem suficient propria persoana, nu avem incredere in ea, nu stim ce poate cu adevarat. Putini oameni isi testeaza propriile limite pentru a sti cat si pana unde se pot baza pe fortele proprii. Dar odata ce ai facut asta, viata iti apare dintr-o cu totul alta perspectiva. Eu cel putin ma simt mai puternica si mai stapana pe mine. Nu spun ca „sechelele” trecutului au disparut cu desavarsire. Dar pot spune ca desi acum nu mi-ar mai placea sa fiu complet singura, stiu ce inseamna asta si nu ma mai sperie ideea in sine.
Cand esti singura tanjesti dupa un partener, dupa o familie, iti inchipui cum e sa ai copii, sa nu mai mergi singura la nunti, aniversari, cum e sa impodobesti bradul impreuna cu cei dragi, sa oferi si sa primesti cadouri, cum e sa nu te mai simti stanjenita ca ai aparut neinsotita la o petrecere de perechi, pur si simplu cum e sa ajungi acasa, sa deschizi usa si sa te intampine cineva, sa stii ca nu e casa goala.
Nietzsche spunea ca daca nu stii sa fii singur, nu ai cum sa te implici intr-o relatie si sa fii fericit. Din experienta mea de viata, tind sa ii dau dreptate. Abia dupa ce te simti stapana pe tine, stii ca te poti descurca in orice situatie si singura, nu vrei sa ai pe cineva oricum, in orice conditii, doar de teama de a nu mai fi singura, doar atunci poti incepe o relatie „fair”; fair fata de tine mai ales.
Barbatul are nevoie de o femeie „intreaga”, care sa stie ce vrea si cum sa obtina, care sa nu se agate disperata de el si sa il sufoce, care sa il lase sa iasa si singur cu prietenii pentru ca si ea si-a pastrat prietenele ei si vrea sa fie uneori doar cu ele, care sa aiba si preocupari diferite de ale lui, pentru a avea ce-si povesti unul altuia, invatand astfel cate ceva nou unul de la celalalt, o femeie cu care sa imparta din responsabilitatile casei, nu care sa i le puna in carca pe toate doar lui.
Invata sa fii fericita mai intai doar cu tine si astfel vei putea face fericit orice barbat pe care ti-l doresti.
Sex mecanic
Temerile barbatilor
