Arta de a asculta

In ceea ce priveste lumea in care traim, cred ca intotdeauna este vorba de CEILALTI si mai apoi de noi. Chiar exista un principiu care se numeste Principiul Imaginii de Ansamblu si care suna cam asa: "Intreaga populatie de pe acest pamant – cu o singura exceptie minora – este compusa din ceilalti." Insa, in ceea ce priveste lumea dinlauntrul nostru, cel mai important cuvant este EU si... mai apoi ceilalti. Dar, si intr-un caz si-n celalalt, pentru a putea sustine o conversatie cu ceilalti sau cu noi insine trebuie mai intai SA ASCULTAM.
 
Invatam foarte multe lucruri la scoala, dar nimeni nu ne invata sa ascultam. Se pare ca singura data cand ascultam cu adevarat este in primele luni de viata, avizi sa invatam din ceea ce se intampla in jurul nostru. Insa, imediat cum am invatat cate ceva si cum invatam si sa "vorbim", dorim imediat sa ne facem ascultati! Si parca nimeni nu ne mai poate opri.
 
La scoala, celor care iau nota 10, li se da aceasta nota cel mai adesea pentru ca "au invatat" bine, nu pentru ca "au ascultat" bine. Iar cu timpul, din cauza lui "Esti prea mic pentru a intelege!", "Tu nu stii ce vorbesti, esti copil!", "Nu vorbi fara a fi intrebat!" si altele de acest gen auzite in copilarie, ne pierdem abilitatea conversationala si, mai ales, aceea de a asculta.
 
Pana la urma de ce este atat de important sa ascultam? Primul raspuns, la indemana oricui, ar fi: numai asa am putea continua conversatia. Altfel toata lumea ar fi maestra in arta monologului... Iar daca acesta nu este un argument foarte puternic atunci ar trebui sa ne gandim ca prin ascultat invatam.

Este una din metodele prin care ne putem dezvolta. Si, revenind la anii scolii, cat din ceea ce ati memorat sau "ati invatat" bine mai tineti minte acum, fata de ceea ce ati ascultat cu adevarat?
 
Evident, ca orice lucru pe lumea asta, ascultam "de durere" sau "de placere". Adica ori suntem nevoiti – si atunci cu siguranta retinem procente mici din ceea ce ne este expus (ca la cursurile din timpul facultatii de exemplu), ori ne pasa, si atunci ne sunt deschise toate canalele (ca atunci cand suntem indragostiti).

Amintiti-va cum in vremurile adolescentei orice cuvant al persoanei iubite il stiam pe de rost, ii stiam intonatiile, gesturile, ASCULTAM cu toata fiinta. Cand ati facut ultima oara acest exercitiu?
 
Iar daca niciun argument din cele de mai sus nu v-a convins sa ascultati mai mult si mai bine de astazi incolo, va pun intrebarea: "Cum va simtiti atunci cand cineva VA ASCULTA cu adevarat?". "Ascultatul" se invata si, de obicei auzim exact ceea ce am fost invatati (sau am experimentat) sa ascultam.

"Doi barbati mergeau impreuna intr-o zona aglomerata a centrului comercial al orasului. Dintr-o data, unul dintre ei exclama: "Asculta ce frumos canta greierele acela!" Dar celalalt nu auzea si l-a intrebat pe insotitorul sau cum putea detecta cantecul unui greier pe fondul zgomotului atotprezent al oamenilor si al traficului.

Primul individ, care era zoolog de profesie, invatase sa asculte vocile naturii, dar nu i-a explicat celuilalt acest lucru. S-a multumit sa scoata o moneda din buzunar si s-o lase sa cada pe trotuar. Imediat, toate persoanele din jur au inceput sa caute moneda. "Omul aude", i-a explicat el tovarasului sau, "lucrurile pe care le asculta."

La fel de important ca ascultatul celorlalti (sau poate chiar mai important) este sa ne ascultam pe noi insine, sa ne ascultam vocea interioara. Ce va spune ea cel mai adesea? Ce va vine cel mai des in minte?

Din pacate... sau din fericire... si aceea este lumea in care traim! Si se pare ca in afara gandurilor normale, legate de activitatile curente, avem cateva ganduri recurente care ne duc mereu in acelasi loc: ori nicaieri, ori undeva! Si va voi da un exemplu.
 
Am avut acum cativa ani o asistenta care imi raporta si mie si directorului de vanzari. Evident ca avea si momente in care isi spunea, din cauza rapoartelor diferite pe care le livra "trebuie sa termin si raportul asta si pe acela in 30 minute.

Trebuie sa-i multumesc pe amandoi." Normal ca o asemenea gandire ducea catre iritari, frustrari, stress pentru ca spunea "da" atunci cand ar fi trebuit sa ii spuna "nu" unuia dintre noi!
 
Deoarece am observat la un moment dat o privire disperata cand am rugat-o sa-mi ofere suport intr-un proiect, am intrebat-o despre ce-i vorba. Daca ar fi trebuit sa se apuce de proiectul meu, rapoartele directorului de vanzari nu ar mai fi iesit la timp.

Dar nu-i nimic, se va descurca. Atunci a fost momentul in care am facut-o sa-si inteleaga gandirea si sa-si schimbe comportamentul.

A putut gandi "nu le pot rezolva pe amandoua in acelasi interval de timp" iar asta i-a dat incredere, a eliberat-o de stres si i-a crescut respectul de sine. In sfarsit spirala gandurilor ei recurente negative care nu duceau nicaieri s-a schimbat, iar gandurile cele noi au indreptat-o catre "undeva"!

Este doar un exemplu minor de asertivitate, insa ganditi-va, voua ce va vine cel mai adesea in mine? "Nu sunt in stare!", "Nu pot!", "Sunt obosita", "Nu am destui bani", "Nu am destul timp" etc.

Invatati sa va ascultati pe voi insiva si veti vedea cate lucruri "ascunse" veti descoperi.
 
"Un batran obisnuia sa stea nemiscat timp de mai multe ore in fundul bisericii. Intr-o zi, un preot l-a intrebat despre ce ii vorbeste Dumnezeu.

Dumnezeu nu vorbeste. El doar asculta, a venit raspunsul batranului.

In cazul acesta, despre ce ii vorbesti tu?

Nici eu nu vorbesc. Nu fac decat sa ascult."