8 Martie, ziua…femeii/ eu stiam ca e ziua Mamei, pe cand eram mica – "de ziua ta, mamico, in dar ti-am adus inima, si crede-ma, mamico, un dar mai frumos, nu se putea” ( i-am cantat-o si azi la telefon cand plecam de la teatru si am inteles ca a ascultat tot biroul, daca intelegeti ce vreau sa spun" :) )
Ar urma sa scriu acum si din perspectiva mea, "de ce iubim femeile" sau de ce ma enerveaza atat de tare tarabele care au impanzit Bucurestiul cu gunoaie si pietre de zodii si flori omorate…dar nu am chef. Ma gandesc ca sunt femeie. Ce ciudat…mult mi-a luat sa realizez asta. Si adica…avand 26 ani acum ar trebui sa fac un copil, sa-mi cumpar si-un sot si un certificat care sa ateste…nimic? (poate doar inceputul sfarsitului?)
Adica nu cred ca stiu, in afara de sensibilitatea nativa a sexului feminin, si de diferente clare prestabilite intre femei si barbati…nu prea stiu ce trebuie sa fac. Sau…trebuie sa fac ceva? Mi se parea ca in zilele noastre ne-am cam amestecat, ca sa zic asa. Mi s-a parut frumos azi la teatru cand barbatii ne-au adus covrigi si bomboane si ne-au spus la multi ani…dar in acelasi timp am simtit un gol mic si aerisit care m-a facut sa nu inteleg ce se intampla. Oamenii chiar au simtit la un moment dat nevoia de sarbatori in care sa isi ofere daruri…in loc sa faca asta in fiecare zi, fiecare zi in sine fiind un dar pentru fiecare om care iubeste viata. "Ia uite ce neserios si ce prost crescut! Nici la multi ani n-a fost in stare sa zica, daramite sa ia un ghiocel"…stiti cat de des aud asta, inca de la intai martie? Si eu nu le inteleg pe femeile respective. Si nu e vorba ca nu sunt rasfatata si ca astfel am ajuns sa gandesc ca astea sunt tampenii…ci pentru ca si EI, ca si noi…muncesc, se zbat deseori sa fie bine, sa ne faca pe plac (si stiu ca pentru ei e mult mai greu sa reuseasca asta, caci ei nu prea au intuitie, nu prea "ghicesc") si poate uneori sunt si zgarciti dar alteori se gandesc ca o sa ni se para o tampenie asta cu florile. Cred ca si din cauza ca de ceva ani femeile s-au masculinizat si au inceput sa demonstreze ca se pot descurca singure si ca barbatii devin uneori accesorii…asa cum cu ceva timp in urma erau private majoritatea femeilor care trebuiau sa castige mai putin decat barbatul, sau chiar sa stea acasa si sa depinda de el, sau sa ramana diforme si frustrate in urma copiilor facuti ca "asa trebuie".
A fost o fraza lunga asta…dar cred ca ce vreau sa spun e ca s-a pierdut o libertate undeva. Nu stiu unde...dar simt ca aceste triste indoctrinari ne fac sa facem la randul nostrum lucruri ca asa e frumos si nu ca simtim. De exemplu…o femeie care plange mereu devine agasanta, plansul nu mai inseamna nimic,nu mai sensibilizeaza barbatul din jur….dar daca e vazuta o singura data plangand...devine ceva grav, ingrijorator…trist sau foarte emotionant. Asa si cu florile astea frumoase. Daca mi le cumperi zilnic, ma obosesti si le faci si pe ele sa aiba acest efect asupra mea si nu vreau. Insa daca mi le iei rar, in zile de nesarbatoare…imi vei da singur raspunsul la urata intrebare pe care nu as pune-o, "de ce?" Stiu ca merit. Toate meritam. Noi va enervam, noi va impacam…noi va piperam viata sau v-o distrugem sau va facem sa renasteti. Voi ne plantati samanta, noi va dam pe voi de la inceput…si viata merge,si se tot scurge…si as vrea ca lucrurile daruite, ,privirile tandre care deseori par false, sentimentele declarate…sa nu fie pentru ca "trebuie", ci sa fie sincere, din suflet si numai in momente in care sufletul tresare stiind ce urmeaza corpul sa faca sau sa spuna. Emotie. Iubire. Caldura.
E 8 martie si este o zi ca oricare alta insa in care unii s-au gandit sa faca niste bani si…sa recunoastem de fapt: ne place sa ne cheltuim banii pe tampenii in loc sa strangem ceva sa mergem in doi doua zile pe alta planeta. Pe planeta libertatii cuplului, a dragostei si a intimitatii extraordinare si frenetice pe care ti-o da omul drag.
La multi ani!
Astept inspiratia
razboi, luna, zambet...oftat
Viziune
