Invata sa te vindeci atunci cand ceilalti te ranesc!
Poti cauta in mii de carti inspiratia, poti merge la zeci de conferinte si ii poti consulta pe cei mai mari invatati. Singurul lucru pe care il vei afla este ca poti descoperi cea mai buna cale spre vindecare, iertare si uitare cercetandu-te pe tine!
Cum te vindeci cand esti ranita profund? Daca fiecare dintre ranile sufletesti pe care ceilalti ni le fac de-a lungul vietii s-ar vedea fiecare dintre noi ar parea un razboinic abia venit dintr-un razboi: cicatricele si semnele asezate una langa cealalta, mai mici, mai mari, deja vindecate si devenite amintiri sau inca deschise.
Chiar si asa, ascunse si nevazute, simpla amintire a unora dintre evenimentele care au dus la ranirea noastra ne aduce inapoi in timp si ne face sa simtim -din ce in ce mai atenuat, pe masura ce trece timpul- acea rana.
Intepatura in inima - tradarile celor dragi
Nu doare nimic mai tare ca tradarea unui prieten se spune si cred ca nimeni nu scapa fara a simti aceasta intepatura macar o data in timpul acestei vieti. Trist este ca si noi, probabil, am facut partea noastra de victime.
Si totusi, cum treci peste aceste rani? Cum te poti vindeca?
Lovitura la ficat - durerile provocate de sefi!
Aproape fiecare dintre noi a avut parte daca nu de un sef care sa ne "raneasca" (tot la figurat vorbind), macar de un sefulet care sa ne amarasca zilele si sa ne faca sa avem indoieli in legatura cu propria noastra capacitate si cu limitele personale.
Eu nu ma pot stapani sa nu am o mica strangere de inima de fiecare data cand o fosta sefa -nu o sa pot uita prea curand o aniversare cand m-a facut sa plang, acuzandu-ma de o scapare care nu existase, chiar daca prietenii m-au dus si asa, plansa si cu ochii rosii la petrecerea de aniversare care s-a dovesit a fi una dintre cele mai frumoase, poate chiar datorita felului urat in care imi incepusem ziua- imi apare printre sugestiile de prieteni de pe Facebook. E adevarat ca a trecut vremea si ca imi vine uneori sa zambesc la gandul ca m-a facut sa plang si imi dau seama acum si de partile pozitive ale personajului, dar nu o sa consider vreodata ca as vrea sa se numere printre prietenii mei, chiar si virtuali.
De aceea recunosc ca mi-am admirat una dintre prietene care, la un loc anterior de munca, a avut de suferit din pricina unui sef care nu o placea -uman, nu va ganditi la prostii- care a retrogradat-o si a facut-o sa se indoiasca de sine, pentru ca acum, cand ambii lucreaza in alte locuri de munca si ea si-a recapatat atat increderea in sine cat si statutul, sa devina -la initiativa lui- "prieteni" pe Facebook.
Chiar si asa, ascunse si nevazute, simpla amintire a unora dintre evenimentele care au dus la ranirea noastra ne aduce inapoi in timp si ne face sa simtim -din ce in ce mai atenuat, pe masura ce trece timpul- acea rana.
Intepatura in inima - tradarile celor dragi
Nu doare nimic mai tare ca tradarea unui prieten se spune si cred ca nimeni nu scapa fara a simti aceasta intepatura macar o data in timpul acestei vieti. Trist este ca si noi, probabil, am facut partea noastra de victime.
Si totusi, cum treci peste aceste rani? Cum te poti vindeca?
Lovitura la ficat - durerile provocate de sefi!
Aproape fiecare dintre noi a avut parte daca nu de un sef care sa ne "raneasca" (tot la figurat vorbind), macar de un sefulet care sa ne amarasca zilele si sa ne faca sa avem indoieli in legatura cu propria noastra capacitate si cu limitele personale.
Eu nu ma pot stapani sa nu am o mica strangere de inima de fiecare data cand o fosta sefa -nu o sa pot uita prea curand o aniversare cand m-a facut sa plang, acuzandu-ma de o scapare care nu existase, chiar daca prietenii m-au dus si asa, plansa si cu ochii rosii la petrecerea de aniversare care s-a dovesit a fi una dintre cele mai frumoase, poate chiar datorita felului urat in care imi incepusem ziua- imi apare printre sugestiile de prieteni de pe Facebook. E adevarat ca a trecut vremea si ca imi vine uneori sa zambesc la gandul ca m-a facut sa plang si imi dau seama acum si de partile pozitive ale personajului, dar nu o sa consider vreodata ca as vrea sa se numere printre prietenii mei, chiar si virtuali.
De aceea recunosc ca mi-am admirat una dintre prietene care, la un loc anterior de munca, a avut de suferit din pricina unui sef care nu o placea -uman, nu va ganditi la prostii- care a retrogradat-o si a facut-o sa se indoiasca de sine, pentru ca acum, cand ambii lucreaza in alte locuri de munca si ea si-a recapatat atat increderea in sine cat si statutul, sa devina -la initiativa lui- "prieteni" pe Facebook.
