Termenul de inteligenta emotionala a fost utilizat prima oara in anul 1985, de catre Wayne Leon Payne in teza sa de doctorat cu sensul de abilitate ce implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.
Daniel Goleman (1995) considera ca “inteligenta emotionala desemneaza o capacitate de control si autocontrol al stresului si al emotiilor negative; o meta-abilitate, care determina si influenteaza modul si eficienta cu care ne putem folosi celelalte capacitati si abilitati pe care le posedam, inclusiv inteligenta educationala”.
Numeroase studii au evidentiat importanta inteligentei emotionale in succesul personal. Coeficientul care masoara inteligenta umana innascuta este relativ acelasi pe parcursul vietii, ceea ce nu poate explica cum persoane cu un QI mediu sau relativ scazut au cunoscut un mare succes. Pe de alta parte, ce ii face oare pe altii, cu un QI ridicat, sa aiba esecuri, sa stagneze in cariera? Raspunsul la acest aparent paradox este modul in care fiecare dintre ei isi utilizeaza inteligenta emotionala.
Inteligenta emotionala este unul dintre factorii care determina aptitudinea unei persoane de a reusi sa se adapteze la cerintele mediului, influenteaza de asemenea direct bunastarea psihologica generala, adica starea mentala prezenta sau nivelul general de sanatate emotionala.
Reuven Bar-On defineste inteligenta emotionala drept ''un grup de capacitati, competente si deprinderi non-cognitive care influenteaza aptitudinea persoanei de a se adapta la cerintele si presiunile mediului''.
Daniel Goleman (1995) considera ca “inteligenta emotionala desemneaza o capacitate de control si autocontrol al stresului si al emotiilor negative; o meta-abilitate, care determina si influenteaza modul si eficienta cu care ne putem folosi celelalte capacitati si abilitati pe care le posedam, inclusiv inteligenta educationala”.
Numeroase studii au evidentiat importanta inteligentei emotionale in succesul personal. Coeficientul care masoara inteligenta umana innascuta este relativ acelasi pe parcursul vietii, ceea ce nu poate explica cum persoane cu un QI mediu sau relativ scazut au cunoscut un mare succes. Pe de alta parte, ce ii face oare pe altii, cu un QI ridicat, sa aiba esecuri, sa stagneze in cariera? Raspunsul la acest aparent paradox este modul in care fiecare dintre ei isi utilizeaza inteligenta emotionala.
Inteligenta emotionala este unul dintre factorii care determina aptitudinea unei persoane de a reusi sa se adapteze la cerintele mediului, influenteaza de asemenea direct bunastarea psihologica generala, adica starea mentala prezenta sau nivelul general de sanatate emotionala.
Reuven Bar-On defineste inteligenta emotionala drept ''un grup de capacitati, competente si deprinderi non-cognitive care influenteaza aptitudinea persoanei de a se adapta la cerintele si presiunile mediului''.
Dupa 1995, Daniel Goleman a schimbat practic coordonatele conceptului in „reusita in viata", a dezvaluit maniera in care relationam cu noi insine si cu ceilalti. Inteligenta emotionala garanteaza intr-o mai mare masura reusita in viata decât acumularea de titluri si diplome.
Profilul psihologic al persoanelor in raport cu nivelul inteligentei lor emotionale se polarizeaza, dupa Daniel Goleman, in doua tipologii afective limitative distincte: pasionatul, ale carui reactii emotionale sunt exagerate si indiferentul, care tinde sa ignore complet gravitatea unei probleme, persoanele de sex feminin fiind in general capabile de atingerea unor limite plasate intr-un câmp mult mai larg de variatie comparativ cu cele de sex masculin.
Putem concluziona astfel ca de multe ori, succesul personal nu isi are originea numai intr-un IQ superior , ci se datoreaza mai ales nivelului inteligentei emotionale al persoanei in cauza, modului in care aceasta stie sa-si gestioneze propriile emotii.
Profilul psihologic al persoanelor in raport cu nivelul inteligentei lor emotionale se polarizeaza, dupa Daniel Goleman, in doua tipologii afective limitative distincte: pasionatul, ale carui reactii emotionale sunt exagerate si indiferentul, care tinde sa ignore complet gravitatea unei probleme, persoanele de sex feminin fiind in general capabile de atingerea unor limite plasate intr-un câmp mult mai larg de variatie comparativ cu cele de sex masculin.
Putem concluziona astfel ca de multe ori, succesul personal nu isi are originea numai intr-un IQ superior , ci se datoreaza mai ales nivelului inteligentei emotionale al persoanei in cauza, modului in care aceasta stie sa-si gestioneze propriile emotii.
Femeile din tari bogate, atrase de metrosexuali
Copiii hiperactivi sau cu deficit de atentie - exclusi din scoli si gradinite
